Cea mai interesantă informaţie însă, pentru noi, pentru români, este modul în care mass-media românească, mai ales, a devenit un mijloc grotesc de intoxicare a publicului, la un nivel ce depăşeşte până şi frenezia cenzorilor presei comuniste de altă dată. Cum se face că dacă, iniţial, pe fluxurile de ştiri online ale tuturor ziarelor din România, în seara de vineri, se afla informaţia că ucigaşul este mason, împreună cu fotografia sa în harnaşament masonic, preluată din presa străină astăzi, la un search simplu, au dispărut până şi din cache, forma iniţială a fluxului de ştiri, datele fiind „rescrise“, pur şi simplu?
Asasinul de la Oslo, Anders Behring Breivik, este un mason de rang mediu, ce face parte dintr-o Lojă masonică din Oslo ce numără 800 de membri şi este de asemenea activist sionist, islamofob, iar prin acţiunile sale s-a dovedit a fi orice altceva decât creştin, el de altfel ucigând creştini, nu islamici, în cele două atentate.
Cum se face însă că alături de numele lui a fost lipită, repet, exclusiv în presa românească, eticheta „fundamentalist creştin“ titrată cu litere roşii de Hotnews de exemplu, ca să intre cât mai bine în cap cititorilor lui Tapalagă şi Sima?
Până la ce nivel obscen de manipulare şi dezinformare s-a ajuns încât toate ziarele din România să ajungă să îngroape undeva cât mai jos în pagină datele cu privire la apartenenţa masonică a criminalului, punând în schimb accent pe orice alte date - că juca Warcraft, că făcea culturism, că se ducea la prostituate de lux, că a scris nu ştiu ce parascovenii de mii de pagini?
Pe fond ştirea era următoare: o tabără de tineri laburişti norvegieni care cereau boicotarea Israelului pentru motive legate de Gaza şi Palestina a fost ţinta unui atac exterminator a unui terorist mason filoisraelian, turbat de furie pe autorităţile norvegiene, la rândul lor ţinta unui atac cu bombă, deoarece Norvegia a declarat la data de 15 ianuarie 2011 că va susţine recunoaşterea Palestinei.
Masacrarea tinerilor norvegieni de către masonul Anders Behring Breivik este un semn al recrudescenţei crimei ca instrument politic la nivel european.
Manipularea mediatică post-eveniment a masacrului este un semn al recrudescenţei celui mai abject stalinism de presă imaginabil în România.
Percepţia indusă publicului românesc de mizera presă „românească“ a fost că terorismul este o marcă creştină, ceea ce arată ce resorturi reziduale adânci are comunismul cel mai atroce în sistemul mediatic de la noi, controlat aproape exclusiv de securişti, deveniţi după „revoluţie“ cu toţii, la grămadă, „fraţi masoni“.
România are astăzi cam vreo 10.000 de masoni, mai mulţi decât Rusia, de exemplu, de vreo sută de ori. O bună parte dintre masonii de la noi sunt la bază securişti neaoşi, cu o apetenţă specială pentru Rusia, din motive ce ţin de infiltrarea până la vârf a fostei Securităţi de către serviciile sovietice.
Şi astăzi, astfel, o bună parte a masonieriei din România este tributară tot Moscovei, stând cu ochii aţintiţi la lumina de la Răsărit până li s-a înroşit privirea. Moscova dă tonul la cântec şi acum, dacă ne uităm cum a ajuns să folosească până şi crimele masonului filoisraelian din Norvegia pentru a-i mai da o copită lui Traian Băsescu, acuzat de incitare la neonazism, în contextul tragediei din Norvegia.
„Declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu au fost exemplul pe care ambasadorul rus la NATO l-a dat pentru a sublinia că fenomenul neonazismului a cunoscut o creştere în Europa. Dimitri Rogozin a afirmat că declaraţiile preşedintelui Băsescu sunt profasciste şi pot fi interpretate ca un ordin de atac pentru neonaziştii din Europa.“
Rusul Rogozin nu mă îndoiesc că ştie cel mai bine că activistul de la Oslo este mult mai aproape de vederile primului şef al Armatei Roşii a Rusiei bolşevice, criminalul sângeros Troţki, pe numele său original de fată Leiba Bronstein.
Teroristul norvegian, un semi-idiot cu şorţuleţ
Actualul criminal sionist din Norvegia este blond cu ochi albaştri, nu seamănă deloc cu Troţki, o piticanie hidoasă, însă convingerile lor sunt asemănătoare. Ca şi Lenin şi alţi lideri bolşevici, Anders Behring Breivik era activist prohomosexualitate, el însuşi metrosexual, extrem de atent cu ţinuta lui, extrem de atent la detalii vestimentare, cochet chiar. Norvegianul a dezvoltat probabil în timp fantasme groteşti de psihopat, însă evoluţia sa a avut loc în cadrul Lojii masonice, loc de întâlnire exclusiv al bărbaţilor cu vestimentaţie uşor feminină, dacă avem în vedere şorţuleţele, şi unde probabil că i s-au amplificat pulsiunile violente tipice bisexualilor.
În loja din care făcea parte, avea gradul 3 din 10 pe scara „iluminarii“ - rămâne un semn de întrebare ce ar fi ajuns să facă dacă îi creştea nivelul iluminării, ar fi folosit arme atomice? Oricum iluminarea se pare că l-a împiedicat să se ducă să-i omoare pe cei ca Remus Cernea, „antifa“ de notorietate, susţinători ai musulmanilor, ai poponarilor etc.? În loc să ia în colimator imigranţii musulmani a omorât creştini. Anders Behring Breivik nu a avut legături cu organizaţiile naţionaliste din Norvegia sau Europa, ci cu EDL (English Defence League), organizaţie pro-Israel ce afişează drapelul evreiesc la toate manifestările sale publice sau private.
Crima, asasinatul în masă stau la baza unor personaje legate strâns de cercurile masonice, spaţii de manifestare „iniţiatică“ unde valorile creştine sunt repudiate, iar între liderii acestor organizaţii s-au aflat şi se află numeroşi anticreştini şi filocomunişti. Din motive care scapă înţelegerii, întreaga presă românească s-a făcut că plouă în faţa evidenţei, transformând un personaj cu atitudini criminale, un maniac cu orientări pidosnice, educat şi format în setul de principii ale Lojei masonice, în „naţionalist“, „fundamentalist creştin“ etc. Care creştin foloseşte teroarea ca instrument de propagare a mesajelor războinice, întocmai jihadiştilor kamikaze ai islamiştilor? Sceleratul invocă „Templieri“, cruciaţi, pe Vlad Ţepeş şi cai verzi pe pereţi, dar inspiraţia sa, cruzimea şi barbaria nu au nimic de-a face cu bagajul creştin, ci vin tocmai dinspre „faptele de arme“ ale extremiştilor Orientului Mijlociu.
În plus, în toate cercurile naţionaliste, masoneria e percepută ca fiind o grupare antinaţională şi anticreştină, iar activiştii prohomosexualitate nu au ce căuta între naţionalişti, însă pentru „jurnaliştii“ noştri crescuţi cu toţii parcă la Academia comunistă Ştefan Gheorghiu niciun element de adevăr n-a contat. Au întors pe dos practic adevărul, la unison, într-o manieră care aminteşte de monstruoasa maşinărie de martelat creierele şi gândirea - Ministerul Adevărului - descris de Orwell.
Elucubraţiile lui Anders Behring Breivik din aşa-zisul său manifest care instigă la ură, moarte şi război civil sunt ale unui semidoct, ale unui mediocru cretinoid care a pastişat şi compilat aiurea texte de tot felul într-o manieră specifică „spiritualiştilor“ lojelor de la noi de genul lui Vanghele, Cătălin Voicu, doar cu deosebirea că aceştia sunt slujitorii unui criminal care chiar a utilizat teroarea ca mijloc instituţional, de stat - comunistul Ion Iliescu, sluga de sub şorţuleţul Moscovei, etern nepedepsit pentru faptele sale sângeroase. Cei doi se aseamănă, însă Ilici a ucis şi a scăpat forever, ba mai mult, e subiect de ştiri băloase la televiziunile noastre pe tema limbilor în gură pe care le-ar fi schimbat acesta la Moscova, la căminul NKVD, alături de rusoaica Nina.
„Ziariştii“ noştri, cu şorţuleţe de masoni ori ba, şi-au făcut ştirile exact pe tiparul orwellian: „să fii pe deplin conştient de adevăr, dar să rosteşti minciuni construite cu grijă, să foloseşti logica împotriva logicii, să uiţi orice fapt neconvenabil, apoi să ţi-l reaminteşti din nou când devine oportun, numai pentru a-l uita din nou când nu mai e de folos“.
Asta-i „şcoala de presă“ românească, noroc că mai există încă Internet şi că mai sunt încă destule publicaţii în lume neinfectate de boala care afectează se pare în majoritate întreg „corpul“ presei româneşti, corp devenit un cadavru în putrefacţie care exală numai şi numai minciună şi iar minciună.