Mai mult, Ramona Mănescu a emis şi un comunicat în care anunţă că solicită demisia Elenei Udrea din funcţia de ministru al dezvoltării pentru sfidarea PE şi motivează că trimiterea secretarului de stat Răzvan Murgeanu la Bruxelles nu ar fi satisfăcut-o, pe motiv că prezentarea sa pe tema nivelului de absorbţie a fondurilor europene era prea alambicată pentru a fi înţeleasă. „Mai mulţi dintre colegii mei s-au plâns, în intervenţiile lor, că nu au înţeles nimic din prezentarea domnului secretar de stat“, zice ea în comunicatul remis presei. „În momentul de faţă, eşecul României în domeniul absorbţiei fondurilor europene reprezintă principalul argument pentru eurosceptici şi pentru cei care sunt împotriva alocării aceleiaşi sume de la bugetul european pentru politica de coeziune. România are de pierdut, noi toţi avem de pierdut, întreaga politică de coeziune este afectată şi guvernul României este responsabil de această situaţie.“
Demagogia este dusă dincolo de orice limită în mesajul public al Ramonei, plasat pe blogul propriu: „îmi exprim dezamăgirea faţă de reacţia unor politicieni care nu fac altceva decât să acuze, însă nu au curajul să participe la o dezbatere la care să prezinte cifre şi argumente. Spre deosebire de aceştia, eu apăr interesele românilor şi voi continua să spun lucrurilor pe nume chiar dacă acestea nu sunt în favoarea executivului, tocmai pentru a atrage atenţia că România riscă să piardă foarte mulţi bani europeni“. Iată cine apără cu adevărat interesele românilor - Ramona şi numai Ramona!
Tipologia manifestării sale evropeneşti aminteşte de performanţa similară a pesediştilor lui Ponta care făceau lobby în Parlamentul European pentru ca România să nu fie primită în Spaţiul Schengen.
„În perioada guvernării liberale, rata absorbţiei a fost aproape zero“
Iosif Matula, membru al Comisiei pentru Dezvoltare Regională a Parlamentului European, a declarat cu privire la poziţia liberalei Ramona Mănescu: „Făcând abstracţie de faptul că există multe ghiduri ale solicitantului, corespunzătoare axelor programelor operaţionale, dumneaei nu cunoaşte procedura prin care au fost aprobate aceste ghiduri, în marea majoritate de către guvernarea liberală din perioada 2007-2008. Şi uită să ne spună că în aceşti primi doi ani de după aderare, în perioada guvernării liberale, rata absorbţiei a fost aproape zero, în timp ce numai în ultimele 8 luni au fost efectuate plăţi în valoare de aproape 1,2 miliarde euro bani europeni, fără a mai adăuga plăţile la zi de 2,5 miliarde euro (24,2% rata de absorbţie) din agricultură“.
Ipocrizia nu este o noutate în mediul politic, ba este chiar o regulă a politicianismului contemporan, iar liberala Ramona Mănescu nu face excepţie de la regulă. Pentru a argumenta coerent situaţia României, admiţând că aceasta ar fi fost intenţia cuiva, era nevoie de referenţial, respectiv de raportarea şi la alte repere. Polonia, Ungaria, ţări est-europene care au plecat din start avantajate în noul sistem european postcomunist, au avut şi au probeleme similare de absorbţie a fodurilor europene. Poloniei i-a fost chiar tăiată la jumătate datoria externă, în anii ‘90 beneficiind de o susţinere specială într-un context la vremea aceea ostil României, din cauza „performanţei“ regimului fesenist condus de Ion Iliescu, Tătucul de azi al USL, de a speria întreaga Europă cu atrocităţile Mineriadei din iunie 1990.
Imaginea României a fost constant afectată, în plan european, în primul şi în primul rând de prestaţia aparatului de stat populat până la vârf cu neocomunişti. Pe cale de consecinţă, accesul României la instituţiile europene, respectiv la susţinerea europeană şi resursele europene, a fost limitat mulţi ani de zile. Ulterior, corupţia regimului Năstase - Iliescu a devenit subiect legendar la nivel european. Banii europeni au intrat în buzunarele diverşilor baroni locali pesedişti, iar comisarii europeni au notificat pe larg sifonările de fonduri europene. În perioada aderării europene, nişte tembeli conduşi de eternul „specialist“ Puşcaş au condus nişte negocieri fără tangenţă cu realităţile româneşti, astfel că pe unele axe sunt foarte mulţi bani irosiţi aiurea, în timp ce pe altele sunt doar un strop din necesităţi - ca exemplu, pe programul Europa pentru cetăţeni, pentru înfrăţiri şi vizite reciproce, păstrarea vie a memoriei atrocităţilor naziste şi comuniste sunt 215 mil. euro pentru 2011-2013!
Pentru a invoca un referenţial, cifrele arată că în 2010, România a atras fonduri europene în valoare de 4,6 miliarde lei sau echivalentul a 1,1 miliarde euro, suma fiind dublă faţă de cea înregistrată în întreaga perioadă 2007-2009. Deşi am început să ne mişcăm ceva mai bine în ultimele luni, rata de absorbţie rămâne extrem de mică - între 2007 şi 2010, UE a pus la dispoziţia României 8,7 miliarde euro, din care am reuşit să atragem efectiv doar 19,1%, respectiv 1,66 miliarde euro.
În perioada 2007-2013 avem la dispoziţie 19 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că în următorii 3 ani trebuie să atragem minimum 3-4 miliarde de euro anual pentru a ajunge la un grad de absorbţie acceptabil.
La sfârşitul lunii decembrie existau 6.451 proiecte cu finanţare europeană deja aprobate, acestea acoperind în proporţie de 107% suma pusă la dispoziţie de UE în perioada 2007-2010, însă marea problemă este faptul că multe dintre aceste proiecte au dificultăţi în a atrage finanţarea bancară necesară.
Leonard Orban, fratele liderului liberal Ludovic Orban şi fost negociator-şef al României cu UE a declarat public că rata „atât de scăzută“ a absorbţiei în ceea ce priveşte fondurile comunitare exprimă dificultăţi sistemice ale întregii societăţi româneşti. Pe româneşte spus, sintagma „dificultăţi sistemice“ reprezintă înapoierea şi degradarea întregii societăţi româneşti, pe ansamblu, datorată în principal exact regimului Patrulaterului Roşu, creat la iniţiativa lui Ion Iliescu, reactivat acum în formula USL, alianţă inspirată de acelaşi etern Iliescu, edecarul din umbră al tuturor malversaţiilor unei clase politice virusate la vârf de turnători ai Securităţii şi foşti activişti comunişti, reconvertiţi în „capitalişti“ ieşiţi la jaf la drumul mare.