Numele meu de botez este Vladimir, iar concidenta face ca tot astazi sa finalizez si sa lansez un site ce va aduna munca mea din ultimii 22 de ani, iar cea mai mare parte dintre articolele publicate au intr-un fel sau altul legatura cu Rusia, Rusia bolsevica, Rusia imperiala si expansionista, Rusia militarista si kaghebizata, Rusia care tine inca in captivitate milioane de romani basarabeni, Rusia care a fost si este principalul inamic al Romaniei - de cel putin doua secole, Rusia care a aruncat in Gulag si a ucis, a ucis, a ucis milioane de romani, Rusia care si-a intors fata de la intemeietorul sau spiritual, luptatorul pentru credinta, Cneazul Vladimir.
Exista o intreaga literatura mai mult sau mai putin academica in care se sustine ca numele de botez joaca un rol determinant in modelarea felului in care ne raportam la noi insine si - mult mai important - a felului in care suntem perceputi de ceilalti, deoarece numele contureaza de multe ori personalitatea.
Mai mult, cercetari stiintifice (Univ. Leicester din Marea Britanie, unde a fost descoperit ADN-ul in 1984) cu privire la numele de familie de data aceasta, scot in evidenta ipoteza legaturii genetice intre cei care poarta acelasi nume de familie. Studiile sunt de folos nu doar pentru domeniul genealogiei ci si in zona stiintelor juridice, deoarece se sustine ca “faptul ca exista o legatura atat de puternica intre numele de familie si cromozomul Y are aplicare in stiintele juridice”.
In ce priveste semnificatia numelui de botez, teologii arata ca sonoritatea duhovniceasca a numelui pe care-l avem de la botez este foarte importanta pentru devenirea noastra. Parintele Staniloae spunea ca numele pe care-l primim la Sfantul Botez ne aseaza intr-un sens sau intr-o semantica a lui si ne reprezinta ca persoane. Numele pe care il poarta o persoana este intr-o buna masura definitor pentru anumite calitatii si aspiratii ce le poarta in suflet.
Chiar intr-o societate ca a noastra aflata in plina secularizare si globalizare, persista inca obiceiul mostenit din familia traditionala de a se boteza copiii dupa numele parintilor sau al bunicilor, obicei ce ilustreaza o gandire teologica, deoarece prin pastrarea numelor in cadrul familiilor se pastreaza si o legatura nu doar de neam si de credinta, ci si una ce tine de o mostenire a spiritului si o legatura cu istoria, astfel ca numele are valoare de consolidare identitara nationala. Indepartarea de numele membrilor familiei noastre este in sens crestin si o dezradacinare din neam, alegerea numelui in concordanta cu reperele calendarului ortodox este importanta pentru ca ofera un sens si un racord mistic. Prin traditia propovaduita de Biserica, copilul trebuie sa poarte numele unui sfant pe care sa-l si aiba drept ocrotitor toata viata, sfant patron caruia ii urmeaza cu vietuirea, deoarece numele sunt umplute de duh.
Mai multe despre nume si importanta sa aici:
Nicolae Iorga si consideratiile sale despre numele de botez la romani
http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=1102
Tot Nicolae Iorga a fost cel care a incercat si a reusit in buna masura sa defineasca primejdia Rusiei si rolul nefast al muscalilor, realizand un dosar complex al relatiilor dintre Bucuresti si Moscova, nu doar in opera istorica ci si scriind necontenit, ca si Mihai Eminescu si Pamfil Seicaru, titani ai presei noastre politice, repere de varf pentru orice jurnalist roman si nu numai.
Citez dintr-un alt mare istoric roman, contemporan de data aceasta, din materialul publicat de Gheorghe Buzatu: “Basarabia si vecinatatea Rusiei, in viziunea lui Nicolae Iorga” http://www.art-emis.ro/istorie/750-retrairi-istorice.html (pentru mai multe date despre Iorga si scrierile sale despre Basarabia vezi si aici: http://biblior.net/pagini-despre-basarabia-de-astazi.html)
Cei trei mari jurnalisti romani, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga si Pamfil Seicaru au pus in lumina in chip esential “rolul si locul factorului rusesc asupra orientarii de ansamblu a Romaniei, in relatiile internationale. Fara nici o exagerare, asertiunile lor in aceasta privinta au constituit si au ramas contributii de referinta ale unui tezaur. (...) de 300 de ani incoace, practic din 1711, cand Petru cel Mare a atins Prutul, blestemul pozitiei noastre geopolitice a rezultat din faptul ca, in orice moment al evolutiei lor, romanii s-au aflat prea aproape de Rusia si prea departe de Dumnezeu! Intr-adevar, mai cu seama de la 1812 inainte, oricand, vecinatatea Rusiei a reprezentat pentru politica generala a Iasilor si Bucurestilor, mai apoi a Romaniei, o premisa, o conditie si o rezultanta, de prea putine ori un beneficiu si - vai! - cel mai adesea un dezavantaj. O obsesie si un pericol de prim rang, precum in mod cu totul deosebit s-a manifestat in decursul existentei Romaniei Mari (1918-1940), careia i-a pus capat prin faimoasele note ultimative din 26-27 iunie 1940, dupa cum si intre 1944 si 1989, atunci cand Kremlinul s-a pretins deopotriva „prieten" si tutore ideologic (practic stapan absolut - pana prin '60), al Bucurestilor".
Dupa scurtul intermezzo al perioadei de scapare din fraie a Romaniei de dupa anii`60, interval in care Moscova a dezlantuit un furibund atac din umbra, prin toti aliatii sai impotriva Bucurestiului (http://www.ziaristionline.ro/2012/05/08/interviu-larry-watts-din-1960-pana-in-septembrie-1989-romania-a-fost-incadrata-in-grupul-statelor-ostile-urss-alaturi-de-sua-rfg-si-israel/), in decembrie 1989 Moscova a intervenit in forta in Romania, la vedere, punand mana pe statul roman dupa ce l-a ucis pe Ceausescu, instalat initial la putere tot de catre Kremlin, dar care si-a permis sa „intineze valorile socialismului” dupa cum preciza carpa kaghebista Ion Ilici Iliescu, cel „botezat” de parintii sai bolsevici dupa petronimicul lui Ilici Lenin, „patronul” sau.
Acum, in data de 29 iulie, agregatul politic construit si manevrat din umbra de acelasi Ilici, criminalul cu mainile rosii de sange de roman, incearca sa obtina din nou puterea absoluta, inlaturandu-l pe Basescu, care si-a permis si el sa „intineze valorile fesenismului de stat si de partid”. Ilici a lansat, captat sau controlat prin diverse parghii majoritatea liderilor politici de dupa 1989, devenind acum un fel de Tatuc al unui potpuriu de specimene de toate soiurile, de la imbecilul sinistru de Emil Constantinescu la securistoidul Dan Voiculescu, de la cretinul Crin - cel care ii spala cu limba scarbavnicele ciolane bolsevice si il exonera de raspunderea crimelor si a atacurilor inclusiv la adresa fostului PNL (caci cel de acum s-a topit in zoaiele lui Voiculescu), la fostul rege - cel pe care il arunca in suturi din Romania in anii `90, dar pe care il poarta acum de manutza, ca pe un trofeu ori ca pe un retard mai degraba, la sindrofii de tot felul.
Deschiderea siteului www.roncea.net are loc prin materialul ce poarta titlul unei celebre poezii scrisa de Radu Gyr, singurul poet din istorie condamnat la moarte pentru o poezie: “Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane!”.
Sper ca datele publicate sa lamureasca celor care nu sunt inca lamuriti ce fel de batalie se poarta astazi, cine sunt cei de la butoane, cei care manevreaza ceata de catzelusi ai lui Ilici si Voiculescu, scosi la inaintare de batranii agenti kaghebisti naraviti in rele.
George Roncea