Pentru a devia atenţia de la scandalul liderului pederast al Partidului Popoului - OTV, „Doriţa“ Iuga, de câteva zile OTV a lansat o nouă temă - procedură ce face parte din tacticile clasice de „propagandă neagră“, tehnică intitulată în manualele de specialitate „spin tehnics“. Spin este o formă de persuadare a opiniei publice ce implică manipulare, intoxicare, dezinformare „gri“, adică semi-fapte amestecate cu mega-minciuni, operaţiune ce urmăreşte „răsucirea“ agendei publice şi abaterea atenţiei publicului pe un nou făgaş, convenabil manipulatorului.
Unul dintre tăticii domeniului a fost Edward Bernays - numit „Father of Spin“ -, autor al unor cărţi faimoase în care descrie amănunţit, cu detalii de insider, campanii de PR negru utilizate de mari companii pentru a determina mutaţii la nivel macrosocial, de acceptare ale unor practici nocive de exemplu, care produceau profit companiilor specializate în producţia şi comercializarea alcoolului şi tutunului.
În domeniul militar, metodologia a fost utilizată de americani copios prin introducerea în circuitul public a unor informaţii fabricate, dezinformări şi intoxicări ce aveau ca scop orientarea opiniei publice în vederea creşterii nivelului de aprobare a războiului.
Zvonul, ca fenomen psihosocial, reprezintă o informaţie ce se doreşte a fi autentică şi cu caracter de noutate, cu posibilităţi minime de verificare: o informaţie de cele mai multe ori tendenţioasă, care circulă paralel şi în mod frecvent în contrasens cu informaţiile transmise prin mijloacele oficiale de comunicare. „Copil al insecurităţii, zvonul creează legături puternice între membrii unei comunităţi a cărei temă nu mai suportă întrebări fără răspunsuri“ - Maurice Olender - „La Rumeur“.
Arma intoxicării, utilizată de specialiştii militari în scopuri distructive
Anxietatea patologică conduce la reacţii dezadaptative şi se fondează pe situaţii şi elemente periculoase inexistente. Receptarea şi retransmiterea conţinutului zvonului sunt potenţate şi de importanţa pe care fiecare individ o acordă datelor vehiculate prin intermediul acestuia. În lipsa adevărului sau corespunzând pe de-a-ntregul realităţii, este suficient ca informaţia să se transmită fără încetare din om în om pentru ca zvonul să-şi realizeze circulaţia după o logică proprie, în care distorsiunea informaţiei este o condiţie fundamentală pentru a se putea manifesta şi acţiona, pentru a se putea propaga.
Acţiunea distructivă a zvonului este amplificată în cadrul tacticilor de dezinformare. Un autor cunoscut, analist al tacticilor tipice KGB, Barron John, în lucrarea „Ancheta asupra KGB“, defineşte dezinformarea ca fiind „propagarea conştientă şi deliberată a faptelor şi opiniilor eronate“. Odată cu creşterea rolului televiziunilor, efectele dezinformării sistematice şi cretinizării oamenilor au devenit devastatoare.
Un studiu foarte interesant a fost publicat în Statele Unite cu privire la modul în care Rupert Murdoch şi-a utilizat corporaţia media şi mai ales televiziunea Fox News pentru a lua sub control dreptul publicului de a cunoaşte şi de a fi informat, studiul atenţionând mai ales asupra efectelor concentrării mijloacelor de influenţare media asupra societăţii. De la Dan Diaconescu la Rupert Murdoch este cale lungă, fie şi dacă avem în vedere orientarea clară de dreapta a mogulului australian, care pe deasupra e şi neam cu Teodor Brateş, manipulatorul de la noi, despre care am stabilit deja că nu poate fi neam de vreun fel cu olteanul nostru din Caracal, cel care a devenit excepţia zicătorilor acide despre caracaleni.
Nu poate fi suspectat în niciun caz Diaconescu că a căzut din căruţa cu proşti, tocmai de aceea ce face el acum, cu cinism, mi se pare cu mult mai grav decât dacă asupra sa ar fi planat bănuiala că e cretin.
Prins la înghesuială, de către amici de-ai săi cu multe grade, Diaconescu utilizează tehnici şi metodologii specifice câmpului militar. A încercat să demonteze acuzele ce puteau pica asupra sa legate de dosarul colegului său de muncă de la OTV. N-a fost suficient de convingător. A marşat pe îngroşarea reacţiilor, susţinând chiar că el l-ar asasina pe colegul său Doru Iuga dacă se confirmă acuzele la adresa sa. Nici asta nu prea ţine. Un Diaconescu cu sabia ninja în mână fugărindu-l pe Iuga pe coridoarele OTV pentru a-i lua gâtul nu prea are priză la public şi nici imaginea sa cu un Sig Sauer în mână ciuruindu-l pe pederast nu se prea leagă. Diaconescu şi-a format în ani şi ani de apariţii TV imaginea unui şoricel blajin şi iscoditor, în totală contradicţie cu imaginea unui Sorin Ovidiu Bălan de exemplu, care-şi prefaţa cândva apariţiile televizate cu accesorii tiribombiste, puşcoace, mitraliere, grenade etc.
A ales în disperare de cauză o temă răsuflată, o „povestioară“ horror, care are igrediente terifiante - cuvinte-cheie, „organe furate“, „copii răpiţi de mafia transplanturilor“ etc.
Legenda răpirilor pentru organe, lansată acum doi ani pentru a micşora atractivitatea litoralului bulgar
Povestioara mi-a parvenit şi mie acum doi ani, în plin sezon estival, când nişte oameni inteligenţi de altfel, al căror nume nu mi-l mai amintesc (precizez asta de la bun început ca să nu mă bârâie la cap Parchetul) au vrut să contrabalanseze acţiunea distructivă asupra turismului românesc datorată bulgarilor. Un păienjenel terifiant, oribil, hidos, extrem de mic, dar foarte naşpa, ucigaş în masă, ceva teribil, apăruse brusc (doar) pe plajele româneşti. Panică, groază, buleală maximă, zeci de mii de fraieri au migrat către litoralul bulgăresc, unde păienjenelul criminal, minune, nu ajunsese încă. Şi anul trecut, tot în vară, îmi amintesc, apăruse o altă poveste îngrozitoare - un peştălău mititel, dar foarte feroce muşca de fese mai ales românii şi acţiona prioritar doar pe plajele româneşti. Înfăţişat pe ecranele anumitor televiziuni în macro, umplând ecranul, peştişorul insignifiant arăta ca un piranha sinistru şi vorace. Îmi amintesc bine şi numele televiziunii care excela în reportaje zguduitoare pe această temă oribilă şi sângeroasă, care a determinat astfel ca alte zeci de mii de fraieri să fugă către plajele sigure bulgăreşti fără păianjeni veninoşi şi peştişori canibali.
Ce spuneam că nu-mi amintesc este însă numele acelor personaje nu lipsite de inteligenţă creativă şi dorinţă de salvgardare a turismului românesc care m-au abordat extrem de conspirativ cu o poveste senzaţională în 2009. Tema era plină de savoare jurnalistică - un băieţel fusese cică răpit din maşina lăsată nesupravegheată câteva minute de părinţii săi români aflaţi în concediu în Bulgaria şi apoi - oroare, le-a fost înapoiat fără un rinichi. Mafia bulgară cu conexiuni în Israel, ţara-fanion a transplanturilor umane, acţiona asupra copilaşilor români fără apărare, aflaţi cu părinţii în concediu, la mare, în Bulgaria lipsită complet de păianjeni oribili şi peştişori ucigaşi.
Cineva cunoştea probabil „dragostea“ mea constantă faţă de vecinii bulgari, sârbi, unguri, ucraineni şi alte astfel de neamuri proaste şi apetenţa pentru povestiri dramatice şi mi-a livrat o găluşcă, un fonfleu de presă, cu detalii, nume, date etc. ce ar fi urmat, evident, să o lansez, cel puţin aşa se spera, în presă, cu mare tam-tam, dacă se poate. Deşi eu sunt doar scribălău la ziar, mi s-a sugerat că ar fi bine să apelez, pentru mai buna mediatizare a oribilei drame bulgăreşti, la concursul unei televiziuni - OTV, ştiindu-se că am o simpatie pentru Dan Diaconescu, care m-a invitat de câteva ori la el în studio.
Simpatia este reală însă chiar nu s-a răsturnat căruţa cu proşti de la Caracal în mijlocul Capitalei, aşa că „n-am pus botul“, cum se zice în presă şi nu numai. Povestea apoi a apărut în fel şi chip pe Internet, masiv împinsă mai ales de creduli, iar concentraţia extremă de creduli se găseşte la noi în mediul esoteric al practicanţilor de yoga. Cei care pot crede că un tractorist afectat de grave patologii sexuale dintr-un sat care a dat poponari de vârf poate fi întruchiparea pe Terra a lui Brahma Sutra Scârţa Pârţa, capabil să alunge asteroizii şi molimele extraterestre cu aportul pişatului băut de la jumatea jetului, reprezintă un sector de papagali numai bun de transformat în menajerie de răspândaci.
Zvonul a fost preluat, învârtit şi acum iată se propteşte în buza OTV, tocmai când avea nevoie şi Diaconescu de ceva care să abată atenţia de la povestea care ameninţă să mineze lansarea Partidului Poporului OTV - devenit deja Partidul Popoului OTV, în mediul şugubăţ al online-ului românesc. Diaconescu care nu bea de la jumatea jetului are totuşi o anumită credulitate faţă de tablagii care-i promit marea cu sarea şi de aici i s-a tras, a spus el criptic. Just, aş adăuga, dar asta nu este un rezon pentru a băga spaima în masele de românaşi şi-aşa isterizaţi zi de zi de carambolul drăcesc al intoxicărilor Realitatea şi Antenelor - agregat media gata să-i atribuie lui Băsescu până şi alinierea negativă a planetelor care ar putea duce la sfârşitul lumii în 2012, exact de alegeri.
Cu toată simpatia mea faţă de Dan Diaconescu, şi tocmai deoarece este de apreciat ca profil faţă de sugacii batistelor urduroase ale lui SOV sau hămesiţii hidrantului, i-aş recomanda să-şi găsească alte subiecte de „presă“, să mai lase oleacă să respire amărăştenii care nu stau ca el pe un maldăr de biştari şi sunt destul de speriaţi de viaţă şi fără aportul său „senzaţional“. Iar dacă e aşa bengos, mai bine să-l aştepte la ceas de seară pe tablagiu şi să-i spargă mecla, în direct, că abia atunci ar deveni un vector senzaţional al unei mişcări populare, la care m-aş alătura fără ezitare.