A+ A A-
13 Mar
Voteaza acest articol
(0 voturi)

„Profesorul“ Voiculescu, lumpen-securist si turnator semianalfabet

Epopeea „profesorului“ Voiculescu, spumegat la maximum de încheierea definitivă a dosarului său de ciocofonist de către ÎCCJ, continuă cu acccente din ce în ce mai caraghioase. O pletoră de piţigăiaţi, trudidori la sapă în haznaua media a mogulului se străduiesc de la apariţia verdictului irevocabil al Curţii Supreme să bagatelizeze, să minimalizeze sau să mintă de-a dreptul pe tema dosarului turnătorului Felix-Mircea.

Încă înainte de încheierea instanţei, Voiculescu anunţa că se va adresa instanţelor internaţionale, la Haga, la CEDO, la Mama Leone, pentru a-şi apăra onoarea maculată. Manipulativ, televiziunile - atât a sa personală, cât şi a celuilalt turnător, Nuş, dădeau de înţeles că „procesul continuă la CEDO“, în ideea că poate românaşii sunt proşti şi nu ştiu că CEDO n-are nicio treabă cu verdictul dat de ÎCCJ turnătorului Voiculescu.

La CEDO pot intra în discuţie eventuale, improbabile deranjuri ale lui Voiculescu de către justiţia română, cea care de fapt l-a ocrotit ani de-a rândul duios pe pârâciosul Securităţii. Obstrucţionarea administrării unor dovezi, calitatea actului de justiţie, dacă au fost violate sau încălcate anumite drepturi fundamentale - asta judecă CEDO. Decizia finală a ÎCCJ, care rămâne pentru posteritate, că prezentul oricum nu prea mai contează, este clară: Voiculescu a fost un turnător, ciocofonist, limbist pe din dosul securiştilor - pentru ca să mănâncă şi gura lui o pâine. Pâine unsă cu unt, desigur, un unt cam căcăniu, cu miros pestilenţial de putrescină, dar unt totuşi, suficient cât să-i ungă gâtlejul lui Voiculescu pentru a ciripi mai bine, mai excremenţial, mai cu emoţie literară.

Evident este o glumă pasajul cu emoţia literară, deoarece notele sale informative dovedesc că personajul era un penibil, mostrele de caligrafie scrise cu mânuţa sa reliefând profilul unui troglodit semianalfabet (scria de exemplu „fica mea“, în loc de „fiica mea“, greşeli specifice celor care au lipsit de la şcoala primară). Tiripliciul ciocofonist a evoluat, a ajuns kapitalist, dar alfabetizarea nu s-a prins de el neam. Într-un film al unui fost coleg de bancă, Solomon Alexandru, despre reţeta capitalismului post-împuşcare a cuplului Ceauşescu, a căror presupusă avere a devenit „averea diavolului“ - adică a miorlăitului motan al DSS, îl auzim zgâriindu-ne urechile pe „profesorul“ deja Voiculescu ciumpăvind limba engleză cu frazări de genul „The money are“ care e echivalentul lui „ei este“ - cam în stilul Vanghelie, cu nimic mai puţin „profesor“ faţă de Voiculescu.

Măcar Vanghelie nu este promotorul show-urilor deşănţate pe Antene, în care ştoarfele se întrec care mai de care să-l excite pe bătrânul libidinos răşchirându-se în fel şi chip. Faptul că „profesorul“ trăieşte (şi) de pe urma Biancăi Drăguşanu, oferită ca materie de consum la nivel naţional, nu este decât efectul unui tip de gândire excremenţială tipică membrilor de lumpen ai găştii securistice, ce s-au căţărat pe umerii curvelor siliconate şi trag din toate poziţiile direct în creierii cretinilor de românaşi hipnotizaţi cu secvenţe fierbinţi, cu sex, poponauţi şi manele, după ce înainte de „revoluţie“ le ardeau creierii românilor cu textele peceriste. „Profesorii“ gen Voiculescu aplică o metodologie standard de idiotizare, experimentată de Tataia Ilici, „profesorul“ tuturor, cel care încă oferă naţiunii hipnotizate, la televizor, poveşti despre „Revoluţie“, în loc să-şi primească tainul cuvenit, de criminal cu mâinile roşii de sânge.

Turnătorul Voiculescu - model de insanitate obscenă a cleptocraţiei roşii

Cei doi vrăjitori boşorogi îmbătrâniţi în rele, demonicul Saruman - Ion Iliescu - şi sluga sa, Sauron - Voiculescu, deveniţi komisari politici ai aşa-zisei Uniuni Social Liberale, uniunea turnătorilor şi securiştilor, pe fond, nu şi-au epuizat încă energia sinistră (de stânga adică) trebăluind ca şi înainte de ‘89 pe aceleaşi coordonate, de smintire obscenă a românilor. Mizeria morală a turnătorului este egalată şi întrecută doar de aşa-zişii intelectuali ce au abandonat orice principii şi valori morale, slujind agregatul său media, pe căciuli cu biştari vărsaţi în poală. Printre editorialiştii ciocofonistului depravat de Felix-Mircea-Voiculesu s-au aflat personaje ca Dorin Tudoran, Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, Vladimir Tismăneanu şi Emil Hurezeanu, antamaţi ulterior în cuşca cu maimuţe fie a Realitaţii lui SOV, fie în portofoliul lui Patriciu, alt kapitalist roşu la bază, elevat la nivelul de „cap de crimă organizată“, conform Rechizitoriului Parchetului.

Toţi „miliardarii“ de carton, toţi mafioţii, toţi escrocii adunaţi sub steagul Kremlinului purtat de kârpa kaghebistă, tov. Ilici Iliescu, au fost implicaţi în distrugerea României ca stat, dar şi a neamului românesc - spălat pe creier, inimă şi minte, nu prin reeducarea de la Piteşti sau prin închisorile comuniste, ci prin manele, telenovele, reality-show-uri, sex, droguri, violenţă, prin promovarea agresivă a homosexualităţii, pedofiliei, zoofiliei, incestului sau violului, prin impunerea ca „modele“ morale, naţionale a celor mai josnice boarfe, prostituate de centură, peşti, proxeneţi, poponauţi, pedofili, turnători, crini etc... într-un cuvânt, a tuturor gunoaielor societăţii româneşti.

Pe de o parte gaşca îi cretinizează pe români, iar în plus îşi mai şi îndeasă sarsanalele cu milioane de euro pe o audienţă obţinută exclusiv pe baza acestei reţete. Evident, o secvenţă de sex între Voiculescu şi matracuca de Mincă, eventual filmaţi de Realitatea şontorogului, nu ar aduce mare audienţă. Mincă aproape se sufoca zilele trecute piţigăindu-se pe Antene cu tâmpenii epocale, lansate în opinia sa pentru a-şi apăra stăpânu’. „Eu am lucrat înainte de ‘89 în Minister şi orice minister, nu numai orice societate de comerţ exterior, avea un ofiţer de securitate, deci aveam aşa ceva, trebuia să fim supervizaţi de Securitate. Nu făceai poliţie politică, nu erai securist dacă erai în acea instituţie, nu făceai decât să-ţi serveşti ţara“ - afirma duduia cu vocea sa spartă, inconfundabilă, de mahalagioaică mâncătoare de seminţe pe stadion. Turnătorii ca Voiculescu îşi serveau ţara, nenorocind pe aceia care aveu opinii naşpa despre Cârmaci sau PCR, după Mincă! Erau chiar modele de civism. Câtă demenţă şi nesimţire, cu ce fel de logică strâmbă şi obraznică poate defila această duduie extrasă din lumpenul securistoid! Cel mai bine şi mai plastic a descris-o colegul de partidă politică USL-istă al „profesorului“ Voiculescu, „profesorul“ Vadim Tudor. Portretul schiţat de sandilău este antologic: „Numita Liliana Ghervasuc este o putoare de cea mai joasă speţă.

... Aţi observat ce faţă de ştiucă, sau de piranha, adică de peşte de pradă, are hoaţa asta?“. Vadim n-a scăpat din vedere nici aspectul onorabilităţii afişate înşelător de vicepreşedinta PC, fosta dactilografă (şi) a generalului Stănculescu, executând în fraze simple o caracterizare care nu poate fi trecută cu vederea: „Liliana Ghervasuc şi Ion Mincă. Ea curvă, el homosexual“.

Nu avem cum să ştim cu precizie, ca Vadim, Tribunul homosexualilor, cunoscător deci ale dedesubturilor, dacă Liliana Mincă este sau nu curvă, ştoarfă, cocotă, pârţotină, terfeloagă, cotoarbă, flautistă, paraşută, traseistă, buleandră, ori putoare, cum sunt numite popular, în mediul dactilografelor, cele ca Mincă, ştim doar că bate câmpii şi minte de stinge - ea a fost o amărâtă de dactilografă ce prindea agrafe la dosare şi ştergea scaunele şefilor cu milieul. Liliana Ghervasuc a absolvit, în 1988, Liceul de Chimie Industriala nr. 5 Bucureşti. Ulterior, a fost repartizată la întreprinderea "Steaua Rosie" Bucuresti, în funcţia de muncitor practicant mecanic masini utilaje, iar după 1990 a fost dactilografă la Ministerul Industriilor, în perioada când Stanculescu a fost pus de Iliescu la conducerea instituţiei. S-a zvonit că ar fi ajuns chiar dactilografa lui Stanculescu, un general cu şapte clase ce-i drept deasupra ciripitorului de rând Dan Voiculescu.

Asta n-o făcea mai deşteaptă pe priceputa Liliana Ghervasuc-Mincă, agreabilă ca un raspel cu dinţii rupţi, gonflată de fudulie retorică, exces de aroganţă şi stridenţă, şi nici mai apetisantă, deşi ciudăţenii de tot felul se întâmplă pe lumea asta, dacă ne gândim la pozele cu ea şi Bogza de la BNR, un nene ce pare normal, dar cu gusturi cu totul ciudate dacă vedem, în aceleaşi poze, şuncile revărsate ale fostei dactilografe, care se dă, ca şi Voiculescu acum, „profesoară“ cică. Mă aştep cât de curând să fie scoase pe sticlă şi Bianca sau Crudu, dezbrăcate la nudul gol, ca să aducă audienţă, pentru a explica naţiunii cum era cu Securitatea, cu turnătorii şi ce profesor-model au ele la Antene şi cum le-a învăţat acesta, cu mânutza sa, să caligrafieze corect „depilare braziliană“ la fofoloance.

Scrieun comentariu

Se poate introduce HTML

(c) 2012 roncea.net & George Roncea. Toate drepturile rezervate.