George-Roncea.ro

oricum nici eu nu prea stiu ce sa fac cum sa fac si pentru mine este o tema emotionala greu de gestionat. iar faptul ca nu am reusit sa-ti salvez fratele atunci, ca s-a sfarsit in mainile mele fara macar sa pot sa aflu cine era ma apasa pana astazi.
stiu cum e cand stai cu gandul la fratele tau. cu grija.
in 13 iunie ca si pe 21 decembrie, l-am urmarit pe frate-miu, standu-i prin preajma, mereu cu grija sa nu pateasca ceva. se baga mereu la inghesuiala, risca mereu cu aparatul de gat sa prinda toate imaginile posibile chestie care ma enerva la maximum, ca facea cum facea si se aseza parca dinadins pe traiectoria bolovanilor sau a rangilor sau a vreunei sticle cu benzina. si in 21 decembrie se baga in fatza si se agita pe unde era mai nasol si la un moment dat a disparut, dupa ce au intrat Taburile si uslasii peste noi, la Gradinita. seara, dupa ce a inceput macelul, amici, colegi de scoala, mi-au comunicat zvonul ca cica ar fost impuscat prin centru. cica ar fi fost ranit. cica l-ar fi vazut unii in mijlocul unui incendiu si dupa aia a disparut. l-am cautat de mi-au iesit ochii, batand orasul cam pe unde imi imaginam ca ar putea fi, dupa ce mi-am luat si eu portia de impuscaturi, in blocul de vizavi de CC unde m-am ciuruit cu unii pana i-am dat gata, dupa care m-am pus pe cautat. l-am gasit pana la urma, pe post de badygard al Muzeului de Arta al Romaniei, unde devenise un fel de staroste al unei adunaturi pestrite care pazeau cu arma in mana cladirea, expusa initial loviturilor de tun ale cretinilor de la Armata, “dirijati” de ticalosul de Sergiu Nicolaescu si apoi jafurilor tziganilor si ale lumpen-rivulitionarilor. cand l-am zarit, inca de la intrare, mi-a sarit inima din loc, dadea nu stiu ce indicatii prin holul mare de la intrarea Muzeului, aveam o bucurie amestecata cu furie, eram si cam nedormit si nervos, iar prima intentie a fost sa ma duc direct la el si sa-i ard o scatoalca si vreo cinspe suturi in cur – m-am abtinut cand am vazut un rivulitionar banuitor si ager care-si aranja puscociul, simtise cumva ca nu vin cu ganduri de pace si aveam o moaca turbata de terorist clar. Victor se bagase prin incendii, sa salveze tablourile si la Muzeul Aman lipit de fosta Directia a V-a a DSS si la Muzeul de Arta, toti fratii - pe langa Victor mai am doua surori mai mici - am facut liceul Tonitza si muzeele ne erau familiare fiind locul preferat de studiu la vremea aceea al tuturor “tonitzistilor”. acum tonitzistii prefera cu totul altceva, daca e sa ma iau dupa ce aflu de la fiica-mea. frate-miu a reusit sa scoata de sub amenintarea focului patrimoniul de la Aman, acolo erau stampe japoneze extraordinare, erau desene de Hokusai, le stiam de mic si apoi, “in numele revolutiei” – a purces la operatiunea ocuppy Muzeul National – muzeu ajuns acum pe mana unei gasti imputzite jidanesti.
la Mineriada, unde se aruncau cu pietre si sticle cu benzina de ambele parti si unde mai se invarteau si diversi cutitari prin multime, cate doi trei, plus dubiosii de la cercetarea MApN, plus ciomagarii lui Calapod de la doisiunsfert, plus delicatii lui Magureanu, am incercat cat am putut sa fiu prin preajma lui frate-miu, dintr-un reflex mai vechi. el a fost mereu aschilambic, asmatic, cu lipsa de nu stiu ce vitamine, pe scurt vai capu’ lui si cu o lipsa de simt autoprotectiv care ma scoatea din minti. eu facusem o armata mai nasparlie asa ca m-am simtit in elementul meu atat la “rivolutie” cat si la toate celelalte aventuri de strada care au urmat, ani de-a randul, manifestatii, ocuppy Guvernul, alea alea, cafteli cu scutierii, urmariri si contrafilaje cu amploaiatii diverselor servicii care se tineau de noi ca gaia matzul, ca eram cica “legionari” periculosi, sanguinari si barbari, gata sa-i bea sangele lu Ilici. in ce ma priveste, la partea cu Ilici era perfect adevarat, mai ales ca l-am vazut ca pute a tzigan de la disatanta. in copilarie am crescut cam pe strada, intr-un mediu plin de bandidos, zona Garii de nord, unde ca sa supravietuiesti trebuia sa ai un anumit tupeu si o capacitate de rezistenta la bataie. clanuri tiganesti, smenari cu voie de la militie, barbugii si tot felul de nasoi erau in zona. m-am uschit de acasa pe la vreo 17 ani, ca eram pe naspa cu taica-meu, si de atunci am tot umblat teleleu. pe scurt, poate si deoarece scapasem cu viata deseori din situatii in care sansele erau mai mici ca la un barbut, sa scapi intreg, in ziua de 13 iunie m-am preumblat prin toate zonele unde se intamplau nenorociri, inregistrand cine ce face, fotografiind ca si frate-miu tot ce puteam prinde, am tras o gramada de role de film, cu raniti, cu morti, cu agenti ai serviciilor care aruncau cu sticle cu benzina ca la olimpiada, cu grupuri ordonate de “demolatori” si cutitari care distrugeau metodic, cu o energie si coodonare de invidiat. ma gandeam ca se vor arunca in carca noastra, a celor din Piata Universitatii, toate devastarile, ca la rivolutie, si incercam sa strang marturii filmate. de altfel o mare parte din imaginile generice ale caftelilor de strada sunt prinse de frate-miu, de inca doi prieteni mereu cu aparatul de gat - Felix Goldstein si Ilie Virgil Pascal, plus Emanuel Parvu plus meseriasul de Dinu Lazar si cam atat. cand a inceput sa se traga, cand au aparut ranitii si mortii am inteles ca va fi rau de tot si ca odata cu lasarea serii va incepe marea buleala, ca pe 21 decembrie. noaptea s-a tras in zona CCA, exista niste imagini video, mai ceva ca la rivolutie.
aici a fost impuscat Dragos.
nu de un glonte ratacit ci de un glonte bine tintit. cineva s-a distrat, cu mana pe tragaci. au mai fost niste cazuri de impuscati in cap, direct. nu-i usor de loc sa iei o tinta direct in cap de la vreo 170 de metri, in miscare, pe vizibilitate slaba, si cred, ca am mai vazut si in armata si la rivolutie destule rani de glontz, ca rana lui Dragos provenea de la un glontz cu putere mult mai mare decat AKM-ul obisnuit. mai mult ca sigur un glontz de PSL, am tras si eu cu acest gen de arma si loveste extraordinar de bine daca este corect reglata. tot 7,62 este calibrul insa viteza de expulzare a glontului la gura tevii este de peste 800 de metri pe secunda, are o bataie cu efect omorator la vreun kilometru jumate si o putere teribila de impact, glontul strapunge o sina de cale ferata dintr-o parte in alta de la vreo 200 de metri si trece ca prin unt printr-un zid de caramida.
dilacerarea puternica despre care vorbea doctorul Nae Constantinescu, cand i-a ajuns fratele tau pe mana la spital, respectiv ceea ce am constatat eu, adica o gaura mare din care tasnea sangele ca din arteziana, putea fi produsa de un glonte cu energie cinetica superioara si forta de rupere si impact mare. medico-legalul din vremea aceea a avut insa o sarcina de stat si de partid – sa matraseasca probele. iar prin spitale, fisele medicale si registrele altor raniti au fost colectate de securistii lui Ilici.
o sa fie greu cu “obtinerea adevarului”. procurorii militari de teapa lui Dan Voinea au avut sarcina clara, sa stranga tot, toate probele si sa le puna sub cheie si de asemenea sa-l scoata basma curata pe Ilici. si pe ei desigur deoarece multi procurori au savarsit fapte penale in acea perioada, de la anchetele ilegale, complet inafara procedurilor si a actului de justitie, la Magurele, unde oameni raniti erau interogati cu minerii alaturi, loviti si torturati, pana la masurile de generare a conditiilor de razboi civil, incitand cu aparitii televizate in care bateau campii cu “lovitura de stat legionara” la ordinul lui Ilici.
toti oamenii Sistemului, de la generali in jos au fost atunci partasi la Represiune, in cel mai pur stil bolsevic. procurorul Joarza, o jigodie penala, care ajunsese anchetator al dosarului Revolutiei, din terorist prins in sediul CC, a sfarsit ca sef al camerei de documente secrete din Parchetul Militar. adica calare pe probe.
Dan Voinea este pensionar la alegere, s-a sustras unei anchete a CSM care putea sa-l arda la cur, si sta ca boierul pe o pensie de vreo 300 de milioane, plus mai apare si pe post de colaborator al semi-imbecilului de Tismaneanu, un dobitoc care tzipa “antisemitism!” de cate ori ii aduci aminte de crimele faptuite de kaghebistii de tasu si masa impotriva romanilor, iar el apare pe post de doctor in ale anti-comunismului, o noua meserie de dottore, doar ca asta sta fix infipt cu nasul intre bucile lui Basescu, dupa ce i-a lins meticulos cu drag izmenele imputzite ale lui Iliescu.
si jegul de Emil Constantinescu si Traian Basescu au promis solemn ca vor scoate la lumina adevarul etc samd despre Mineriada, Revolutie tra la la ram pam pam.
de fapt s-a facut nimic, nexam. ciu ciu. m-am saturat cate mitinguri si proteste si plangeri penale si rapoarte si scrisori si vizite la Parchet am facut in decursul anilor. la toate nivelele posibile am dat cu jalba. am scris cred ca sute de materiale de tot felul pe tema acestor istorii am mers la emisiuni am dat din gura ca o moara stricata si am scris pana mi-a cazut mana din umar, cam degeaba. doar ca mai multi oameni, nu doar cei care au incasat-o direct, au aflat ca astia, scarbele lui Ilici, sunt niste criminali si niste nenorociti. la ce folos nu stiu.
cand ne vom intalni trebuie inainte de toate sa vedem in ce fel poate fi redeschis dosarul, ce demersuri juridice se pot face. mai multi oameni, pe care nu-i cunosc direct ci sunt doar simpli cititori si amici de pe feisbuk s-au oferit sa ajute, daca va fi nevoie de bani ca sa-i platim acestui Stat roman banii pe care ii vrea de la tine, pentru ca a infipt un glonte in fratele tau. si acum ca si atunci ma seaca aceeasi furie la gandul ca niste militari au batjocorit drapelul pe care au jurat "sa respecte legile Romaniei si regulamentele militare". niciun regulament militar din lume nu permite sa tragi in civili neinarmati. in decembrie '89 din acest motiv am pus mana pe arma si am tras eu in ei, in rahatii care trageau in civili...
si eu stau prost pe partea cu emotiile de aceea folosesc diferite metode nu foarte cuser, specifice mai ales prin partile Moldovei, pentru a mai tempera clocotul, sunt un pachet de nervi de 22 de ani. n-as vrea sa-ti faca mai mult rau intalnirea asta cu martorul mortii fratelui tau. eu nu prea sunt un frate de doamne ajuta, n-am avut mare succes cu “viata de familie”. am niste pitici salbatici pe creier care sunt neobositi in munca lor continua de a ma tine treaz si plin de ura.
nu-mi doresc nicio “justitie” in sensul rahatului cu perje rostogolit zi de zi de cretinoizii care promoveaza democratura asta a lui peste. imi doresc doar ca sa crape in chinuri o suma de javre, am o lista bine intiparita in minte, si toti complicii lor cu tot neamul lor. imi doresc sa-l vad pe Ilici avand exact, dar exact soarta lui Gadhafi si Sadam Hussein, ba chiar sper in mai bine.
iar scarnaviile care-l tin in viata si toate libarcile crescute de el sper din rasputeri sa fie atinse candva de boli teribile incurabile – si culmea ca Dumnezeu e mare si le-a cam dat-o. le-am urmarit vietile, in toti acesti ani, sunt cu totii niste beliti. din pacate au puit, libercile astea, s-au multiplicat, s-au clonta si acum sunt multi ai dreakului si au napadit toate punctele de control posibile in institutiile statului roman pe care l-au parazitat si de care se folosesc pentru a-i termina pe romani, ca asta e fost sarcina lor de la bun inceput.
nu va faceti mari sperante cu justitia romaneasca, este exact atat de de corupta si ticaloasa pe cat sunt cei care i-au construit organigrama.
au existat si magistrati curajosi, ca Panait, un tanar procuror “sinucis” – o istorie care are de-a face cu Ponta de exemplu sau ca Luminita Sega, o tanara procuroare otravita la serviciu, la ordinul lui Vintu, tziganul olog care il tinea pe idiotul de Timofte, seful SRI, pe post de pudel in lesa. au existat si securisti si militari despre care stiu putini, care au sfarsit in accidente ciudate si nasoale, pentru ca au incercat sa faca cate ceva, spre onoarea lor, in beneficiul statului roman si impotriva haitei de kaghebisti instalate de Ilici.
in rest o gramada mare de rahat in uniforme impute Drapelul Romaniei.
drapel care are o zi astazi, de pomenire. o zi ca oricare alta, care nu mai inseamna mai nimic, pentru cea mai mare parte a romanilor, des-taratzi, desradacinati, descreiarati.
imi cer scuze de intinderea mesajului asta, sunt putin cam enervat de tot ce se intampla si de situatia asta in care am ajuns, ca dupa 22 de ani sa trebuiasca sa facem rost de bani pentru a-i plati Statului ca ti-a ucis fratele (pe care eu n-am reusit sa-l salvez atunci, chestie care ma enerveaza cel mai tare si mai tare)...