Există nişte reclame pentru slăbire tare haioase spre idioţenie ce îţi sar în ochi uneori din paginile publicațiilor online româneşti ce sună de genul: "incredibil, zguduitor, şocant, doctorii îl urăsc pentru metoda asta, a slăbit în trei zile şapte chile, accesaţi imediat site-ul kakamaka şi o să aflaţi secretul nemuririi şi al anorexiei, la pachet, contra unei modeste sume !!".
Ei bine o să fac şi eu o reclamă din asta gratis însă pentru a da în vileag secretul bine păzit pe care l-am aflat pe calea gnoseologică după o revenire severă a unei gripe venite din Asia cică pe care am neglijat-o/ignorat-o până ce asiatica naibii s-a ofticat pe mine şi m-a pus jos, mi-a ars douăjdemii de perversa de karate şi m-a fiert la 40 de grade vreo trei zile de mi-au sfârâit creierii. Ca tot romanul, centrat pe pozitivarea negativităţii, primul lucru pozitiv pe care l-am descoperit după ce am reuşit să mă ridic din nou în două picioare a fost că am dat jos în trei zile două chile juma. Yuhuhuu!!...asta după ce am trecut mai bine de două luni prin suferinţe minore, dar atroce pe undeva, renunţând la bucurii majore, cum ar fi grăsimi porcovane bune de tot arse în fum maxim la tigaie, cartofi prăjiţi toxici minunaţi, slănină la grătar şi mai ales pâine. Pâinea copilăriei.
Toată copilăria îmi este infuzata de amintirea pâinii. Lângă Gara de Nord unde am crescut se afla o giga fabrică de pâine, care umplea de miresme îmbătătoare tot cartierul, săream noaptea gardul şi femeile care munceau acolo îmi dădeau pâine caldă fierbinte cu o coajă aurie ce crăntzănea între dinţi. Haleam pe loc o pâine cu iaurt șmanglit de la lăptăria de la colţ, din acela în borcănaşe de sticlă cu capace de folie de aluminiu pe care le păstram pentru experimente ştiinţifice, cum ar fi realizarea de bani falşi prin netezirea foliei cu unghia peste monezile de trei lei. De pe atunci se vădea în mine instinctul de miliardar, deşi chiar eram miliardar virtual, deoarece întreaga fabrica de pâine aparţinuse, străbunicului meu, înainte de așa zisa naţionalizare, mai exact găbjirea de către rusoi a patrimoniului românesc. Dacă aş fi ştiut mai din timp treaba asta poate altfel ar fi stat lucrurile azi, aş fi avut capital să finanţez revolte sociale cât cuprinde şi atacuri sordide la adresa “democraţiei originale” - adică a lui Ilici (pe calea puşcăriei sper, totuşi, finaly, aşa cum am pariat cu nişte ani în urmă, în scris, iar hârtia se află ferecată într-un seif, sper să fie onorat pariul de cine ştie bine pe ce am pariat - ca io nu mai ştiu).
Sau mai bine aş fi transformat fabrica de pâine (dacă aş fi recuperat-o) într-o fabrică de biciclete, la derută, ca după aia din bicicletele pegas de hipsteri să iasă mitraliere. Dumnezeu ştie ce ar fi fost, cert este însă faptul că pâinea a fost pentru mine ceva cu mult peste un simplu aliment, poate din acest motiv am vibrat aparte la Dimitrie Stelaru - "Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea,/ Noi n-am avut alt soare decât Umilinţa;/ Dar până când, înger vagabond, până când/ Trupul acesta gol şi flămând?/ Ne-am răsturnat oasele pe lespezile bisericilor,/ Prin păduri la marginea oraşelor/ Nimeni nu ne-a primit niciodată,/ Nimeni, nimeni.../Cu fiecare îndărătnicie murim/ Şi rana mâinilor caută pâinea aruncată./ (...) / Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!/ Într-o zi vom avea şi noi sărbătoare/ Vom avea pâine, pâine/ Şi-un kilogram de izmă pe masă".
Să n-ai (nici măcar) pâine e maximum de nefericire pe pământ şi sunt momente în viaţa fiecăruia când lipsa banilor de pâine (ori țigări) te aduce pe marginea abisului disperării. Bine, asta nu-i valabil pentru miliardarii virtuali de teapa mea emoticon smile
Am renunţat la pâine voluntar relativ recent deoarece un taximetrist înger, pe bune, m-a interceptat acu' câteva luni şi mi-a atras atenţia că voi crăpa dacă nu-mi schimb viaţa cam deraiată şi nu-i va păsa oricum nimănui. Taximetristul care cita din Ecleziaști fusese, ca și mine, sportiv cândva, era un gigant ce abia încăpea în spatele volanului şi m-a abordat foarte direct povestindu-mi cum a slăbit el de la 170 de chile la un volum ce totuşi îi permitea să încapă în taxi. Intenționa să revină la anii tinereții sportive. N-a făcut fitnes, n-a tras de fiare, n-a mers la sală, că muncea non stop la volan, pur şi simplu a renunţat la înfulecatul grăsimilor și mai ales la pâine și dăduse jos vreo 60 de chile într-un an jumate. Vroia să ajungă la 90, ca pe vremea milităriei. Și io vroiam. Nu am dat curs sfatului său prea curând, dar după o vreme am luat în considerare avertismentul şi în vreo trei luni am dat jos vreo şase chile. Cel mai greu era cu pâinea. Aveam vise cu coji de pâine, halucinaţii cu cornuleţe de pe vremuri şi chifle din alea albe şi pufoase. Un coşmar ce mai încolo încoace. Din păcate ce dădeam jos renunţând la pâine se punea la loc via alcool, mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie emoticon smile. Devenise staţionară situaţiunea scăderii de chilograme, până recent, când am constatat că o gripă rezolvă în trei zile privaţiunile unei luni întregi de abţinere la pâine. Dacă mai prind vreo trei gripe din astea asiatice m-am scos, ajung în sfârşit ceva mai aproape de greutatea din anii '90, când îmi puteam permite să mă plimb fără asigurare pe burlanul de pe marginea acoperişului Arhitecturii ca să-mi leg banerele cu huo Ilici, jos criminalii PSD-KGB, etc şamd
Fireşte că decât o gripă asiatică, pentru slăbire, e mai recomandabil să încercaţi cu o asiatică dar până una alta gripa e mai la îndemână, luaţi cât e gratis. Sunt momente în viaţă când începi să cugeţi şi să iei în considerare faptul că Putinicovi asta n-o fi chiar nebun când ne tot invită să renunţăm la Europa şi să ne cărăbănim alături de el în CSI, în aşa zisa EurAsia, de fapt Asia punct.
Asiaticii au tot felul de chestii bune ecologiste şi de folos întregii omeniri, cum ar fi viruşii. Pe vremuri viruşii asiatici ucideau milioane de oameni. Cică cea mai veche consemnare a unei epidemii de gripă datează din anul 412 i.Hr. şi îi aparţine lui însuşi Tataia medicilor, alde Hipocrate, care a şi descris simptomatologia asociată acestei afecţiuni care ar fi devastat Atena la vremea aceea. Prima pandemie, adică epidemie la scară globală, despre care există date a izbucnit în 1580, a plecat desigur din Asia lui Putinică ăsta, s-a extins apoi în Africa, care nu era încă a chinezilor ca acum şi a năucit apoi Europa şi America. În Europa, oraşe întregi au fost decimate de virusul asiatic - deoarece se ştie, evropenii au naturelul mai sensibil. După vreo sută şi ceva de ani, în 1729, încă o pandemie din asta asiatică a plecat din miezul Asiei lui Putin, din Rusia adică, a cuprins apoi întreaga Europă, pentru ca în decurs de trei ani să facă victime în toate zonele populate de pe glob.
După mai puţin de două sute de ani de la valul gripei ruseşti, în 1918, a lovit încă odată la scară mondială gripa asiatică, venită de la aliatul lui Putinică, din China adică - deşi asta a rămas în istorie cu numele de "gripa spaniolă" - dintr-un motiv simplu, ziarele spaniole de la vremea aceea au comentat cel mai intens evenimentul nefiind supuse cenzurii, ca ziarele din restul continentului aflat în mega răzbel mondial. Căteva zeci de milioane de oameni a lichidat virusul gripal din 1918 ce a atins până şi Australia, nu doar Statele Unite, Europa şi Africa. De atunci s-au tot îndesit perioadele de atac asiatic, în 1957 încă o pandemie gripală a ras câteva milioane de oameni, apoi în 1970, gripa "Hong Kong" care a lovit omenirea cu aceeaşi virulență şi de atunci tot aşa, vin peste noi din ce în ce mai des valuri de bucurii din astea asiatice.
Pentru ecologişti ca şi pentru comunişti, adică cam tot aia, până la un punct, gripa asiatică - moscovită sau chinezească reprezintă prilej de mare bucurie deoarece scad gazele de seră. Prototipul lui Putin, Ginghis Han este considerat unul dintre marii ucigaşi ai Planetei, dar şi cel mai verde din istorie, după ce oamenii de ştiinţă, ecologişti desigur, au descoperit că a omorât atât de mulţi oameni, într-un fel atât de potrivit pentru nevoile Planetei încât pământurile cultivate s-au transformat în păduri. Un studiu publicat în ianuarie 2011 de Carnegie Institution's Department of Global Ecology arăta că extinderea imperiului mongol începând cu secolul 12 a ajutat la îndepărtarea a circa 700 de milioane de tone de CO2 din atmosferă.
Ecologiştii savanţi au afirmat că acesta a fost primul caz din istorie când climatul a fost răcit de oameni, respectiv de mongoli, cei care i-au influenţat decisiv pe ruşi în apucături, deoarece au dominat patria lui Putin vreo trei secole, iar pe verişorii lor bozgori vreo două. Poate din acest motiv şi azi ruşii sunt susceptibili de a salva Planeta peste care salivează de pe vremea lui Petru cel Mare, Stalin şi Troţki, cu toţii bolnavi de visul de a cotropi şi bolşeviza mapamondul. E plauzibil că ar ajuta şi la însănătoşirea planetei, prin reducerea emisiei de CO2, dacă reuşesc să-l egalaze pe Ginghis Han. Gingis Han şi Hoarda sa, nu ştiu de ce numită Hoarda de aur (se putea numi simplu Hoarda asiatică şi atât) au ucis 22% din oamenii de pe Terra, procent echivalent cu vreo 40 de milioane de oameni, au calculat Savanţii. Senzaţional acest Ginghis Han, ca randament, având în vedere că Hoarda sa nu avea mitraliere şi tancuri şi aviaţie, că Hoarda asiatică a lui Putin Han. Moartea a 40 de milioane de oameni a însemnat că zonele mari cultivate s-au umplut din nou de copaci, care absorb CO2 din atmosferă, de aceea, afirmau inocent cercetătorii americani, ecologistul Ginghis Han a făcut să dispară mai mult carbon toxic din atmosferă decât oricare alt despot barbar şi sanguinar de pe pământ.
Se pare că tot ce vine dinspre Asia lui Putinica este sănătate curată, doarece dacă adăugăm suma morţilor de pe Tera rezultaţi din epidemiile de gripă asiatică, plus suma morţilor epidemiei de Ciumă roşie, bolşevismul, tot asiatic, deşi clocit la Londra, pe unde îşi făcea veacul Marx, iese o cifră cu adevărat impresionantă, demnă de Ginghis Han. Comunismul asiaticului de Leiba Bronstein, aka Troţki, fondatorul şi şeful Armatei Roşii, instrumentul principal al teroarei bolşevice, a produs vreo 200 de milioane de victime, sensibil mai mult decât gripa asiatică, benignă pe undeva, pe lângă Ciuma roşie bolşevică. Nu trebuie uitat micul aspect esențial din viața lui Leiba ăsta, respectiv faptul că s-a dus la rivoluție să-l ajute pe Lenin să ucidă cât mai cu temei, cu pașaport american, primit cu ajutorul direct și personal al președintelui american Wodrow Wilson. Cam tot așa, cu pașaport american a venit la rivoluție, să-l ajute pe tătucu Ilici de la noi și Volodea Tismăneanu, lipit mulți ani cu sugiucul de turul nădragilor lui Ilici. Ilici al nostru a ucis și el la viața sa, inspirat de criminalul care i-a dat numele și lui și lui Tismăneanu, însă e clar că nu cât și-ar fi dorit, când a dat ordin să se tragă în plin în studenți că e lovitură de stat legionară, în iunie 1990.
Motive de frustare în materia eficiența și randamentul kileritului are și Putin, nostalgicul vechii Armate roşii, după care tot suspină şi azi, deoarece nici pe departe n-are şanse să-i egaleze în ecologism pe corifeii primelor generaţii de conducători ai Armatei roşii, cu toţii rude pe undeva, totuşi, că sângele apă nu se face, mai ales la cei ca ei. L-am auzit şi pe Ilici la o televiziune din asta împuţită, de mogul puşcăriaş, explicând doct ca Planeta e suprapopulată şi că foamea pândeşte la cotitură deci şi prin urmare ar trebui să ne mai rărim.
A reuşit el să ne rărească mai ceva ca un război mondial - dacă în 1989 eram 22 de milioane cu o rată de creştere demografică ce ne-ar fi adus azi la cifra de 35 de milioane, azi mai sunt în România vreo 16 milioane de români. Din ‘90 încoace cifra copiilor ucişi în România din cauza condiţiilor de viaţă precare a ajuns la 9 milioane. Avorturi. Copiii pierduţi pentru că tinerii ce îşi doreau o familie nu-şi permiteau să o ducă. Încă o generație de sacrificiu. Tineri nevoiţi să trăiască pe sponci deşi România a fost o ţară cu capital. Banii toţi, s-au capitalizat la cei 4-5000 de securişti şi activişti PCR legaţi direct de ecologistul Ion Iliescu, şi FSN-ul său moscovit. Ei au mătrăşit patrimoniul industrial creat în generaţii de milioanele de romani amărâţi, ei şi ai lor au hăcuit pădurile, au jefuit băncile, au înstrăinat tot ce avea valoare, au ras totul ca lăcustele.
Ecologistul Iliescu şi vânătorul Năstase, amândoi de aceași etnie, au avut însă grijă să ofere privilegii celor din aceeaşi stirpe, care deţin acum averi uriaşe, îi scuipă în gură cu dispreţ pe romani şi au o rată de creştere de şase la doi faţă de români. Cucul este o pasăre ingenioasă şi criminală totodată, îşi plasează oul în cuibul altor zburătoare iar puiul său imediat ce eclozează, îi aruncă din cuib pe ceilalţi pui şi creşte binişor hrănit de păsările cărora le-a ucis progenitura. Cucii se înmulţesc pe cârca celorlalte păsări, care, logic, scad demografic, se istovesc.
Ruşii se pricep bine şi la sociologie şi la păsări, iubesc mult natura, ecologişti veritabili, şi ne-au plasat un cuc, asiatic, care şi-a adus şi el cucii săi pe capul românilor, de la generalul GRU Nicolae Militaru și osul de ardelean Petre Roman Neulander al lui Brucan la șontorogul kaghebist a cărui mămică era florăreasă în gara Roman, Sorin Ovidiu Vîntu, și mulți alții aidoma - Patriciu, Voiculescu, Copos, Cataramă, Cășuneanu, Videanu, Tender, Iancu, Frank Timiș, Ioan Niculae, Adamescu, Gruia Stoica, Burci, Columbeanu, Prigoană, Adrian Sârbu, Vanghele, Bosânceanu, Verestoy, Schwartzenberg, Fischer, Cohen, Petrache, Bittner, Turcu, Urdăreanu, frații Păunescu, cete întregi de cuci care au lăsat milioane de români în pielea goală. Ce folos, astăzi, că DNA i-a ridicat cam pe toți? Familiile lor de cuci de Partid rămân cu averile uriașe ce însumează miliardele smulse familiilor românești și transferate “afară”, la Ei acasă, la Monaco, în Rusia și Israel.
Românii au fost aruncaţi din cuibul lor, în bejenie peste hotare, pe post de sclavi la munci deseori umilitoare iar acum, triumfători, au pus mâna pe marile oraşe - cucii asiatici, păsări migratoare la origine, cum sunt și ciorile, dar care odată ce se aşează bine undeva fac prăpăd. Ciorile devin sedentare de îndată ce dau de bine. Binele lor înseamnă desigur jalea locurilor unde poposesc. Uitaţi-vă ce au ajuns Timişoara şi Craiova spre exemplu. Cucu bau bau...
Plecasem de la o reţetă inovativă de slăbire prin utilizarea la maximum a beneficiilor asiatice, dar am în gând ideea că cea mai importantă chestie care ne-a venit din Asia, pe lângă multe alte descoperiri şi invenţii a fost praful de puşcă. Ceea ce mă duce cu gândul mai departe la puritanul revoluţionar Oliver Cromwell, cel care a lansat conceptul de Commonwealth, devenit mai târziu temelia Imperiului Britanic, creat, evident, pe baza prafului de pușcă: "put your trust în God; but keep your gun powder dry."
În parafrază, degeaba slăbeşti, tragi de fiare, de duci la sală, la parastase, la conferinţe, la biserică, fluturi steaguri şi cânţi cu patos - cucule pasăre sură, dacă n-ai praf din ăla, uscatu'...cântecelul ăla din copilărie, "Cucule pasăre sură", vorbeşte despre dorul prezumtiv al cucului de codrul verde, acelaşi codru verde haiducesc pe care îl cânta Vali Sterian, un haiduc cu voce mare, în Piața Universității: "În codru verde nu se mai pierde/ Nu se mai vede urmă de cal/ Pe la izvoare nu mai apare/ Umbra călare a vreunui haiduc/ Unde s-au dus, când au apus/ Anii de sus ai gloriei lor/ Unde-s pistoalele unde-s pumnalele/ Caii şi flintele haiducilor?”...cum necum tot la flinte ajungem, pe orice cale discursivă am lua-o :)
___
...mulțumesc celor care mi-au trimis mesaje pentru a afla de ce n-am mai scris de-o vreme și dacă-s ok. atât cât se poate în condițiile astea sunt relativ ochei, iar de scris mai scriu încă ba chiar am trecut și pe infograme, să fie mai ușor celor obișnuiți cu texte nu mai lungi decât o rețetă