Diferența dintre Dreapta maghiară și "stânga-dreapta" de circotecă de la noi

14 Mar

Scris de George Roncea
marime font micșorează fontul mărește fontul
Print Email
Fii primul care comentează!

Voteaza acest articol

(3 voturi)

Citit de 8459 ori

Publicat în Arhiva articole

Diferența dintre Dreapta maghiară și "stânga-dreapta" de circotecă de la noi

Motivaţi, disciplinaţi organizaţi şi bine instruiţi...
Câteva motive pentru care nicio organizaţie politică sau apolitică din România nu are nicio şansă să se confrunte cu Dreapta maghiară. Romanii n-au cu ce defila, în afară de huo pe stadioane, agitat cârpe cu înjurături şi miorlăieli dulcege "naţionaliste" cântate pe nas la vreo cumetrie.

În douăzeci de ani de luptă politică, de jos, de pe băncile facultăţilor, s-a adunat o elită maghiară naţionalistă, cu puncte de vedere ferme faţă de capitalul speculativ evreiesc, faţă de jecmăneala ţigănească şi, mai ales, faţă de români.
Pe cei care sunt astăzi la putere, Victor Orban şi mai toţi prietenii şi colegii săi, i-am cunoscut în anii '90 au venit la documentare în Piaţa Universităţii. Pe vremea aia era lideri pe zonă la cafteala cu comuniștii, la noi se murise la ei a fost easy. Eram priviți cu respect. Atunci aveau blugi rupţi şi plete de roackeri, ca şi noi. Au reţinut că pe o gargară ieftină ideea idioată a non violenţei. Şi colegii de la universitățile din Budapesta şi cei de la Belgrad şi Sofia, veniţi cu toţii în vizită în perioada Pieţei Universităţii au răspuns la ei acasă atacurilor autorităţilor pe măsură, s-au bătut parte în parte, iar le bulgari minerii chiar au sărit în ajutorul...studenţilor. La Belgrad au sărit pentru studenţi ultrașii marilor echipe de fotbal (la ei după meciuri se trage cu pistolul pe străzi, de bucurie, în sus, până nu se enervează şi schimbă direcţia tragerii). La noi a sărit nimeni...
Și n-ar fi singura diferență notabilă. Ei îl sărbătoresc cu fast pe Horty, noi îi punem o găleată pe cap şi apoi îi demolam bustul lui Antonescu.
De unde vine acest interesant contrast?
De la o singură persoană - Soros. A venit la București să organizeze treaba, imediat după luarea puterii de stat în România de către moscoviți, de mână cu Ion Iliescu şi Brucan, fondatorul GDS, şi s-a aşezat la aceeaşi adresă a noii Centrale kominteniste cu Fundaţia sa condusă de un agent maghiar cunoscut unităţii 0110, Alin Teodorescu, ajuns şef al Cancelariei lui Năstase mai târziu. Soros a băgat iute nişte milioane de dolari pentru a recruta cadre ale Securităţii şi agenţi şi presă. Reţeaua a trecut la treabă, pe tema descurajării aşa zisului extremism al generaţiei Pieţei Universităţii. Deşi extremistul şef al României era Iliescu, nicidecum noi.
Vectorii principali ai filomaghiarismului - Gabriel Andreescu, reptilă furişată pe lângă ziduri, soţul distinsei lucrătoare vreme de o viaţă pentru Secu, turnătoarea nr 1 de la Ambasada Olandei, legendat că "dizident", procuroarea comunistă Monica Macovei, recalificata pe meseria de activistă homo, Renate Weber, activistă moldovenistă, în tradiţie brejnevistă, Alina Tatiana Muingiu, o scârbavnică şi obscenă autoare de rahaturi anticreştine, Smaranda Enache, turnătoare la Secu şi activistă de frunte sub acoperire cică a UDMR ajunsă vicepreşedintă a PNL, culmea, plus toată pletora 22, Dilema, România Literară.
Plus instituţiile de forţă ale Statului, SRI, MI, SPP etc care s-au pus pe tocat, urmărit, supravegheat, atacat chiar pe toţi aceia care aveau legătură cu Mişcarea lansată de generaţia studenţească a Pieţei Universităţii, stigmatizată la grămadă sub eticheta "legionarismului". S-au băgat bani mulţi, premii peste premii de la Budapesta şi de la Soros, celor care înfierau mai aprig "naţionalismul" românesc şi ridicau în slăvi UDMR, ca la întrecerea pe ramura.
UDMR, via Ilici, fondator de facto al formațiunii, a ajuns cel mai puternic partid din România, cu cele mai multe resurse financiare, alimentați şi de la Budapesta dar şi din buzunarele romanilor pe care îi urăsc şi dispreţuiesc. Am publicat la un moment dat în Curentul o analiză în care se proba că UDMR avea la dispoziție mai mulţi bani decât toate partidele din România la un loc.
Singurul suport al generaţiei noastre a fost Biserica, datorită părinţilor Cleopa, Stăniloae, Voicescu, Ioanichie Bălan, Ioasaf Popa, Constantin Galeriu, Teofil Părăianu, Arsenie Papacioc, Justin Pârvu, Anania şi Teoctist. Au mai fost câţiva. Şi profesori mari - de la profesorul Duiliu Sfințescu, ultimul secretar personal al lui Corneliu Zelea Codreanu şi adminstratorul Condicii de grade, la profesorul Mihai Ungheanu, una dintre cele mai ascuţite minţi din câte am întâlnit, crescut alături de Marin Preda. Plus mulţi alţi profesori foşti deţinuţi politici. Și câțiva generali puși la index de gașca kaghebistă, din informativul militar și de la 0110.
De afară am avut suport relativ onest de la nemţi, CDU, RPR, din Franţa şi republicanii din SUA. Nu logistică dar simpatie să zicem, încurajări şi oarecare protecţie cât să nu ne lichideze fizic gaşca lui Ilici, deşi am avut parte de şase accidente de maşină, impropriu spus accidente pur şi simplu intrau în viteză maşini în noi, inclusiv de la SPP-ul ticălosului de Mitică Iliescu, cu poliţia de faţă. SRI-ul ne urmărea la bară, la vedere, agresiv şi lua la întrebari orice persoană care intră în legătură cu noi. Se mergea la intimidare şi ni se pusese eticheta de duşmani ai statului democratic. Mie personal şeful PDSR, Oliviu Gherman, îndemnat de Ion Iliescu mi-a dresat plângere penală cerând Parchetului să mă înfunde doar pentru că scriam, exact ce scriu şi acum. În rest absolut toată presa ne-a tocat mărunt, încă înainte de a apuca să ne constituim instituțional, de la Nistorescu la Cristoiu, de la Adevărul la Azi, ba chiar şi de afară eram puşi la zid şi atacaţi pentru atitudini presupus primejdioase, adică benignă dragoste de ţara şi preocupare pentru România.
Ne-au dedicat nenumărate atacuri activişti kominterniști de teapa lui Shafir de la Vocea Americii, dar și activişti ruși-ruşi de la Pravda. Isterie maximă pe tot felul de meridiane pe tema "primejdiei renaşterii legionarismului şi naţionalismului radical de dreapta". Tot SRI-ul lui Măgureanu a finalizat "lucrarea operativă", a reuşit în câțiva ani paralizarea şi scoaterea din circulaţie a oricărei resurse abia înmugurite de "naţionalism". A fost în schimb susţinut intens Vadim Tudor, cu spumele sale de bolnav mintal, de către Ion Iliescu, Andrei Pleşu şi Petre Roman, os de ardelean neulanderian şi mare iubitor de patrie. Bine, altă patrie. A fost împins în derizoriu până şi termenul de naţionalism cu caricatura de Vadim şi mârşava să plăsmuire ce umplea de noroi numele sfânt al României Mari. Automat orice fel de luare de poziţie la adresa malversaţiunilor maghiare era taxat de vadimism.
Un fel de dement iliescian, Ion Coja şi generalul GRU Vasile Ionel au pritocit la Cotroceni sub atenta diriguire a lui Ilici o pseudo dreaptă, aşa zisa Dreaptă Naţională, care ulterior s-a vărsat în oengeul caricatural Noua Dreaptă, unde au pus un turnător la Secu cu dosar de violator pe post de gauleiter, Radu Sorescu, nepotul lui Marin Sorescu, mare mason de-al lui Ilici, care a adunat în jurul său o pletoră ce cuprindea tot felul de personaje selectate atent de cine trebuie. De la Pavelescu la Marius Oprea, Guşa, Bogdan Olteanu şi încă o duzină, i-am uitat. Se încerca lansarea unui aşa zis nou curent tineresc în politică. Pe ideea desigur a contrabalansării curentului tineresc anti Ilici KGB din Piaţa Universităţii. În acest interval, sub protecţia atentă a lui Soros şi cu bani din Canada şi SUA, de la emigraţia naţionalistă maghiara, şefii de promoţie ai generaţiei din Budapesta creşteau încet încet ca la un moment dat să prindă cheag şi să devină Legiune.
Şi-au luat numele de Gardă. La noi, dacă am fi avut prin absurd ideea să ne numim Gardă cred că ne-ar fi omorât cu pietre în piaţa publică onorabilii enumeraţi mai sus.
Imaginile sunt grăitoare.
Activitatea lor este eficientă, percutantă şi cu priză la public. Muncesc şi culeg roadele a 20 de ani în care au fost lăsaţi să muncească. Bărbați și femei, de toate vărstele fac intens pregătire de tip paramilitar. Se adună roiuri în zonele în care țiganii terorizează populația și-i pun la respect. Liderii lor politici sfidează UE, joacă și cu rușii și cu americanii și le promit maselor de unguri, adunați în uriașe mitinguri cu o scenografie a la Hitler că vor avea Transilvania.
Vona Gabor liderul Gărzilor Jobbik este toată ziulica bot în bot cu Dughin, omul Moscovei. Viktor Orban la rândul său îl aduce pe Putin la Budapesta și semnează un document ce pecetluiește intrarea Rusiei pe zona UE, cu energie atomică. Armata maghiară, cea mai slabă din NATO și din lume probabil face eforturi serioase de recrutare a tinerilor și achizițonează elicoptere de la americani. Și în același timp transmite rușilor date secrete. Orban îi mănăncă frimituri din palmă lui Putin, uitând se pare complet de anul 1956, când Budapesta a fost însângerată de tancurile rusești.
Cu toate aceste oamenii îi iubesc pe noii Gardiști. Sunt la Putere. Nici din avion nu au cu cine să se confrunte aici în România. Generaţia politică apropiată cât de cât ca vârstă de adversarii noştri din Ungaria ar fi aşa zisa generaţie a uslinoșilor puchinoşi ai lui Ilici ce-i cuprinde pe alde gogomanul de Ponta, cu adunătură sa de hermafrodiţi gen Șova, Bănicioiu, Negoiță, Mazăre, în plin proces de pizdificare vorba unei distinse doamne, plus Mihalache de la Cotroceni, pizdificat din vechime de Năstase, plus pulifricii, că nu pot să le găsesc alt nume papagalilor aşa zişi liberali de genul lui MRU cel transpirat mereu care turuie în maghiară ca o flaşnetă stricată şi Scutaru zis kaghebistu’ conduşi de o borfeta de scenetă porno ca Alina Gorghiu (pot să-i zic pe nume ca nu degeaba am câştigat procesul pe care mi l-a intentat mie şi ziarului Curentul - "dacă PNL ar fi un avion Alinutza ar fi paraşuta" - îmi amintesc şi acum o frază dintr-un articol care mă amuză teribil că provin dintr-o familie de paraşutişti autentici).
Despre alte "alternative" ca Capsali femeia cu barbă fără uter dar mereu gravid multicultural, etern atârnător şi Neamtzu cu funia de usturoi suspendat de un coi şi alţi pârtzari scoşi dintre subsuorile fetide ale lui Tismăneanu nici nu mai are rost să pomenesc. Vorba osului de ardelean neulanderian "s-au demascat".
Cu suportul viguros al Moscovei a fost realizată o rocadă iscusită în plan regional, descoirea României şi virilizarea impotenţilor de bozgori, pe locul unu în Europa la sinucideri din cauza depresiei provocate de precaritatea acuplării cu iepele unguroaice. Budapesta era cândva pe un loc fruntaş în lume ca focar al prostituţiei, arma secretă a Ungariei în timpul primului război mondial când a fost creat pentru prima oară în istoria militară a lumii un detaşament de curve cu sifilis, lansate ca arme biologice împotriva ofiţerilor romani. Cum falnicii masculi maghiari cu pene de cocoș la pălărie nu au mai câştigat niciun război de la Mohaci încoace, s-au resemnat şi au trimis la luptă curvele.
Partea proastă pentru noi acum, în timpurile noastre, e că singurele curve disponibile pe care le avem sunt reprezentanţii clasei politice iar ăştia nu pot fi trimişi să lupte nici cu umbra lor ca să pişă pe ei de emoţie, în aşteptarea DNA-ului.
.
Pentru cine are ochi să vadă și minte să priceapă adaug câteva exemplificări ale performanțelor maghiare
.
Hungary's far-right plays with fire
EuroNews