În cazul Ioanei Popa măcăneala nici măcar nu-i aparţine, deoarece textul pe care ni l-a trimis, ca replică la adresa unui material din „Curentul“ în care semnalam schimbarea depoziţiei acesteia în beneficiul lui Sorin Ovidiu Vîntu, este scris de altcineva, un expert în ale scrisului, dar nu suficient de expert în ale informaticii.
Toate fişierele digitale au o semnătură electronică unică. Documentul trimis de pe adresa de mail a Ioanei Popa are ca orice document electronic nişte proprietăţi, ce indică nişte parametri, generaţi automat pentru documentele create în suitele Office utilizate. Printre altele, la proprietăţi apare numele proprietarului platformei.
Proprietarul, respectiv autorul textului trimis de Ioana Popa, este Florin Iaru, ne arată proprietăţile documentului - aşa-zisa replică a fetei lui Nicolae Popa.
Florin Iaru a fost vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor şi este la bază poet, reprofilat în analist al Realitatea TV, după un îndelungat stagiu pe meterezele revistei umoristice „Caţavencu“.
Simţul umorului i s-a mai relaxat, în schimb i s-a întărit organul propagandistic, devenind un soldat credincios al patronului de la butoanele „organizaţiei“, cum îi zice Vîntu, destinată executării întocmai şi la timp a dorinţelor celor mai intime ale acestuia. Una dintre cele mai intime dorinţe ale lui Vîntu este să scape de puşcărie, dorinţă fierbinte, impudic expusă public deja, dacă ne amintim că SOV a declarat că e dispus să decarteze o mare parte din averea sa dobândită prin fraudă pentru a scăpa de „problema judiciară“. A încercat totul, apăsând pe toate butoanele deodată, trăgând de manivele din răsputeri, apelând la ginecolog pentru a-şi autentifica probleme la inimă şi la cardiolog pentru probleme la genunchi, reuşind să se pricopsească, până la urmă, cu un „accident casnic“ la picior. Celebra metodă a „piciorului în ghips“ este brevetată de generalul Stănculescu, dar are priză, iată, şi astăzi, la 20 de ani de la „revoluţie“. I-a mai mers şi altă dată figura cu piciorul lui Vîntu, când procurorul Irinel Păun l-a făcut scăpat printr-o disjungere abilă, tot pe motiv de buba la picior.
Alba-neagra în declaraţiile de la Parchet şi instanţă
Dacă lui Vîntu salvarea i-a venit până acum de la picior, pentru unii dintre angajaţii săi primordială este mâna. Mâna patronului pe care o pupă, umplând-o de bale, mâna cu care duc la gură polonicul cu rahat, mâna care numără biştarii ridicaţi de la casierie cu sacoşa, mâna cu care împrăştie balega pe ogorul mediatic al mogulului. Florin Iaru este şi el un truditor pe ogorul mogulului, după cum se autodefineşte, devenit - dintr-un poet al frondei înainte de 1989 - revoluţionar cu patalama după, ba chiar slujbaş al agregatului politico-mediatic aflat în subordinea Tătucului Iliescu, furajat din banii şutiţi de mogul de la păgubiţii FNI. Fost responsabil de Public Relations la o firmă particulară şi fost vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor, Florin Iaru a redactat pentru fata prietenului drag al lui SOV un text muncit la greu, în care se încearcă justificarea elasticei atitudini a Ioanei Popa, care în declaraţiile din 20 ianuarie 2010 şi 27 septembrie 2010 date în faţa procurorului anchetator afirma că în anii 2007-2008 a primit, de la tatăl ei, din Indonezia, în două tranşe, o sumă totală cuprinsă între 12.000 şi 14.000 de euro, sume relevante nu atât sub aspectul consistenţei, ci mai ales deoarece certifică traseul banilor ajunşi la Nicolae Popa de la Vîntu, acuzat că l-a susţinut financiar pe interpusul său în tunul FNI pe întreaga perioadă a „sejurului“ forţat al acestuia în Indonezia.
Înţelegerea circuitului financiar al fondurilor înspre/dinspre Nicolae Popa este fundamentală pentru o decizie corectă a instanţei, iar mărturia Ioanei Popa, în care se făcea referire la fonduri primite de la tatăl ei, are relevanţă.
Declaraţiile Ioanei Popa s-au modificat între timp, astfel că la termenul din data de 27 februarie al procesului în care Sorin Ovidiu Vîntu este judecat de o instanţă a Tribunalului Bucureşti, pentru favorizarea infractorului, la audierea acesteia, în faţa judecătoarei Camelia Bogdan, a declarat că banii au fost primiţi în perioada 2008-2009, au fost în jur de 10.000 de dolari şi - detaliul cel mai important - n-au fost trimişi de tatăl ei, ci de prietena acestuia, Cecilia.
În declaraţia dată în faţa procurorului Marius Iacob, afirma: „Pe la sfârşitul verii anului 2008, într-o discuţie telefonică, tatăl meu m-a invitat din nou în Indonezia, iar după ce am acceptat, mi-a trimis în contul meu de la banca BRD cred că suma de 7000-8000 de euro. Deplasarea am făcut-o pe ruta Bucureşti-Frankfurt-Singapore-Bali, folosind companiile Lufthansa şi Singapore Airlines“. Aşadar, în declaraţia dată în faţa procurorului, banii erau de la „tata“, iar în cea dată în faţa judecătorului, banii erau de la prietena lui tata. Schimbarea declaraţiei Ioanei Popa îi foloseşte lui Vîntu, pentru că dacă Popa nu i-a trimis bani fiicei sale, înseamnă că Popa n-avea bani, caz în care Vîntu nu-i trimisese, logic, nicio leţcaie.
Cum e turcul, şi pistolul
Ascunderea adevărului nu este ceva nou în familia Ioanei Popa. Chiar mama ei, Căciulă Anca, a jonglat cum a putut mai bine în ascunderea unor informaţii utile anchetei penale, schimbându-şi declaraţia dată în faţa procurorului Marius Iacob după cum bătea vântul. Astfel, în 11 ianuarie 2010, întrebată fiind dacă ştie sau a auzit să-i fi trimis cineva bani fostului soţ, Nicole Popa, ea a negat cu seninătate. „Eu nu ştiu dacă cineva i-a trimis fostului meu soţ, Popa Nicolae, bani sau alte foloase pentru care acesta să se sustragă de la executarea pedepsei. Nici nu am auzit pe cineva discutând despre aceste probleme.“ Ea a povestit totuşi că fusese sunată de Popa, care-i spusese că aşteaptă să-i trimită „ăla“ bani, dar mai multe nu ştie. „Înainte cu câteva săptămâni de apariţia anunţului privind prinderea lui Nicolae Popa în Indonezia, acesta m-a sunat şi, printre alte probleme, mi-a spus că «nu am bani, sunt într-o situaţie proastă financiară şi sper să îmi trimită ăla bani». Fostul meu soţ nu a detaliat aceste aspecte şi nu mi-a spus cine e «ăla» şi nici câţi bani sau cum să primească.“
Pe 27 septembrie 2010 însă, procurorul anchetator îi pune în faţă mamei Ioanei Popa un document de la SRI în care se precizează că, în urma interceptării uneia dintre convorbirile telefonice dintre Popa Nicolae şi Căciulă Anca, aceasta din urmă ştia mai mult decât declarase în timpul anchetei. „În ziua de 13.11.2009, Popa Nicolae o contactează pe numita Căciulă Anca, utilizatoare a terminalului mobil având codul IMEI de mai sus. În cadrul discuţiei, rezultă că Sorin Ovidiu Vîntu i-a transmis lui Popa Nicolae suma de 44.500 euro, deşi respectivul solicitase 43.000 USD, precum şi faptul că Sorin Ovidiu Vîntu i-a dat fratelui său, Popa Virgil, suma necesară deplasării unor membri ai familiei sale în Indonezia“ - s-a consemnat în „actul de constatare“ al SRI. Acesta este motivul pentru care, pusă în faţa evidenţei, mama Ioanei Popa a fost nevoită să-şi amintească faptul că minţise în prima declaraţie. „Astăzi mi-a fost prezentată o notă declasificată a SRI din care rezultă că în ziua de 13.11.2009 am discutat telefonic cu fostul meu soţ Popa Nicolae aflat în Indonezia. Recunosc în totalitate conţinutul acestei convorbiri“. Adică exact ceea ce spuneam.
„Neconcordanţele pe care le-aţi semnalat sunt reale“
Revenind, schimbarea completă a declaraţiei Ioanei Popa, în punctul esenţial, este uşor de bănuit că nu s-a produs din senin. Nu degeaba procurorii argumentau că judecarea lui Vîntu în stare de libertate, poate determina „influenţarea“ unor martori. Cum anume putea fi influenţat martorul Ioana Andreea Popa, pentru a da o declaraţie favorabilă lui Vîntu, rezultă din interceptările convorbirilor dintre Nicolae Popa şi SOV, în care acesta din urmă îi atrăgea atenţia că fata sa a cam luat-o pe mirişte, ba chiar pe iarbă. În noiembrie 2009, Sorin Ovidiu Vîntu i-a cerut lui Nicolae Popa să nu-i mai trimită bani fiicei sale pentru că îi cheltuieşte cu un „Gigel“ mai vârstnic, cu care ar fi combinată, dar şi pe motive de... „iarbă“. Consumul de iarbă este penal la noi, iar efectele utilizării ierburilor lasă urme în organism vreme îndelungată, atât în sânge, cât şi în firul de păr. La data când Ioana Popa îşi semna declaraţiile iniţiale date în faţa procurorilor, nu erau încă publice interceptările convorbirilor dintre Vîntu şi tatăl său. Când au devenit cunoscute problemele Ioanei, discutate de cei doi golănaşi, a apărut fireşte şi o pârghie sensibilă de presiune la adresa sa.
După apariţia articolului din „Curentul“ în care semnalam neconcordanţele din cele două declaraţii ale sale şi exprimam ipoteza că Vîntu o are la mână cu consumul drogului de risc canabis (numit popular iarbă sau marijuana), care este condamnat cu până la 15 ani de închisoare, am primit la redacţie un drept la replică pe care îl prezentăm integral. Deşi aveam, conform legii presei, art. 73, cincisprezece zile să publicăm acest drept la replică, fiica infractorului Nicolae Popa, prin intermediul contului de Facebook al mamei sale, Anca Arun (fostă Popa, fostă Căciulă), a postat pe fundalul contului nostru de Facebook un text în care ne acuză că am refuzat să-i acordăm dreptul la replică.
Şi deşi i-am explicat că trecuse doar o zi de când primisem e-mailul său, aceasta a continuat să posteze textul respectiv pe „peretele“ contului de Facebook al mamei sale din timp în timp.
Această disperare a sa ne-a certificat faptul că fata avea cuiva explicaţii de dat. Cu atât mai surprinzător este faptul că deşi mama sa a lucrat în presă şi acum e căsătorită cu ziaristul George Arun, dreptul la replică a fost scris de cine trebuia: de sclavul lui Vîntu, Florin Iaru. q.e.d. Am citit cu atenţie acest drept la replică şi am ajuns la concluzia că fraza cheie este: „Mai mult, nici instanţa nu a consemnat că mi-aş fi schimbat declaraţia - mă refer la cele câteva neconcordanţe pe care desigur că le-a sesizat“. Noi putem să-i spunem doar atât: Nu a consemnat ÎNCĂ! Tentativa de a duce aceste neconcordanţe în derizoriu este jalnică, cum de altfel e şi acest extravertit cu aer infantil, numit Florin Iaru, atunci când apare pe micul ecran.
În „replica“ sa, Ioana Popa - sau, în fine, alter egoul ei, Florin Iaru, recunoaşte că există necondordanţe între declaraţii: „Scrieţi în articol că «am asistat la influenţarea martorului» (înţelegându-se că am fost influenţată de dl. Vîntu), invocând câteva neconcordanţe dintre cele două declaraţii pe care le-am dat la Parchet şi declaraţia mea din instanţă. Vreau să vă spun că nu am avut până acum, la 22 de ani ai mei, nefericita experienţă de a da vreo declaraţie nici la Parchet, nici la vreo instanţă de judecată. Afacerile cu Justiţia ale dl Vîntu nu mă privesc, sentimentul meu este că joc fără voia mea într-un film prost. Singurul lucru care mă afectează este soarta tatălui meu. Neconcordanţele pe care le-aţi semnalat sunt reale, însă ele nu ţin decât de memoria mea pe care nu am vrut să o încarc cu aceste lucruri, în special cu cele legate de bani“.
Ioana Popa nu a vrut să-şi încarce memoria cu probleme legate de bani, dar i-au prins bine totuşi banii de furat. Cât despre starea sa de nepăsare juvenilă faţă de „afacerile cu Justiţia ale dl Vîntu“, dacă îi aparţine conţinutul acestei propoziţii, înseamnă că fata chiar a luat-o pe mirişte, cu iarbă ori ba! Tatăl ei va executa 15 ani bătuţi pe muche, fără posibilitate de scădere a pedepsei tocmai datorită „afacerilor lui Vîntu“, a jafului în care acesta s-a folosit de mâna tatălui ei pentru a semna şi ridica banii în locul său.
Şi pentru că Ioana Popa nu înţelege „cum o vorbă, chiar şi din partea dlui Vîntu, m-ar putea trimite la închisoare pentru 15 ani“. Îi amintim cazul lui Andrei Gheorghe care a aruncat o vorbă la PRO FM că a încercat marijuana şi a fost reţinut la Parchetul General. Consumul de droguri de risc şi mare risc poate apărea în analizele amănunţite şi după o lungă perioadă de timp. În plus, Vîntu nu a urmărit-o personal pe Ioana, pentru că are handicap locomotor, ci a pus nişte băieţi care evident că au probe în acest sens. Iar posibilitatea ca Vîntu să-l fi minţit pe Nicolae Popa în acest caz este zero, pentru că există riscul ca acesta, alertat, să vrea să vină în ţară ca să-şi ajute copilul cum ar încerca orice părinte să facă. Şi s-a demonstrat deja cât de mult îşi dorea SOV ca Popa să se întoarcă în România.
Ioana Popa îşi încheie mesajul (scris de userul Florin Iaru) îndemnându-ne filozofic la reflecţie: „Vă repet, am doar sentimentul că sunt figurant într-un film prost şi că nu merit nici mediatizarea excesivă, şi cu atât mai puţin mediatizarea lipsită de onestitate profesională, bazată doar pe supoziţii şi scenarii. Cu încrederea într-o mai bună reflecţie“. Mă tem că Ioana Popa, figurantă ori ba, ar trebui să-i adreseze îndemnul la o mai bună reflecţie în primul rând tăticului ei care urmează să sosească în curând acasă, pentru executarea pedepsei ce-i va permite 15 ani de filozofări, iar cât despre onestitate, nici ea, nici figurantul Florin Iaru nu au cum să vorbească din motive cât se poate de evidente. Acest cuvânt - onestitate - desemnează cinstea, corectitudinea, integritatea - termeni incombatibili vocabularului unora care s-au îndestulat din bani de furat, obţinuţi din mâna unui infractor, fie el Nicolae Popa ori Sorin Ovidiu Vîntu.