Iri, piticul porno, a dat în bengă. Demenţa degenerativă a atins şi depăşit pragul paroxismului. De ieri, spumegă pe toate canalele media la adresa „ţigăncii“, „prostituatei“, „nenorocitei“ - mama copilului său - ba mai mult, s-a dus la Guvern „să-l rezolve“ însuşi Emil Boc. S-a dus bombănind verzi şi uscate presei, dar pe fond ca să ceară „implicarea autorităţilor de stat“ ca pe vremea lu’ ta-su, când se apela la „instanţa“ şi influenţa barosanilor de la Partid pentru orice aranjamente.
Zilele trecute, reprezentantul FMI a relansat trendul ciorapilor rupţi şi al pantofilor găuriţi, stil aparte vestimentar - trash - ce se pare că nu a dispărut de tot niciodată, el fiind readus din cånd în cånd pe catwalk ca un semn discret de recunoaştere între finanţiştii de top. Codul vestimentar face parte din acea categorie de indicatori non-verbali care spun mai mult despre un om şi poziţia sa decåt orice altceva. Mai ales codul asociat funcţiei poartă semnificaţii speciale, deoarece funcţiile poartă şi încărcături ce ţin de ritualizarea poziţiei publice.
Zilele trecute, Elan, cunoscut şi sub numele delicat de Mimi, a ţinut să iasă din nou în faţă, ca păduchele pe frunte, cum se zice în Moldova sa natală, pentru a anunţa ritos boborul că el este mai nou şi asociat la televiziunea B1 TV, chiar în cadrul talk-show-ului moderat de Robert Turcescu, un foarte elastic utilizator de batistă capabil să ajungă şi la hidrant simultan, din şpagat.
Pe măsură ce Casa Alba dă drumul mai multor date, cu ţârâita, o lume întreagă află lucruri noi, de detaliu, despre culisele operaţiunii de anihilare a celebrului terorist. Un astfel de detaliu, de nuanţă, dar încărcat de un simbolism aparte, a fost informaţia că numele de cod atribuit de Obama lui Osama era „Geronimo“.
Ieri, mult aşteptata surpriză a lui Vîntu a divizat publicul romånesc, credul pånă la un punct, dar nu chiar într-atåt încåt să nu mai aibă criterii deloc.
De ieri Vantu e mortaciune. Il asteapta dealurile Moldovei, desi la baza dansul e gipsy. E terminat. Si-a facut-o singur cu mana sa mai exact cu gura. Este un proverb neaos romanesc pe care Vantu nu l-a asimilat inca, cu pregatirea sa de Harvard: “gura bate curul”. Iar la dosul lui Vantu bate acum un ditai organul, organul statului, ca tot solicita el statului sa-si intareasca organul.
Pentru prima dată după mulţi ani mi se oferă ocazia să scriu „pozitiv“ şi încă despre o instituţie despre care s-au scris, şi am scris şi eu, destule lucruri nu tocmai de bine. Printr-un curier militar ne-a sosit la redacţie ultimul număr al publicaţiei oficiale a SRI - „Intelligence“. În interiorul revistei - o primă reacţie la campania lansată de „Curentul“, cu privire la colonelul Trosca. Am reprodus integral pagina dedicată echipei lui Trosca, lichidată printr-o manevră a generalului GRU Nicolae Militaru. Pentru acest gest am găsit de cuviinţă să salut cu onoare SRI-ul, pentru prima oară după mulţi ani.
„Ruşine celor care ne-au våndut la Wikileaks“ - tuna Ion Iliescu luna trecută. Plin de avånt proletar, în luna martie, odată cu ieşirea pe ţeavă a scurgerilor wikileaks, Ion Iliescu a ţinut în mod expres să precizeze poziţia sa faţă de chestiunea scurgerilor, a sifonarilor şi turnătorilor care rupeau porţile Ambasadei americane pentru a da cu ciocul la Înalta Poartă, spunånd vrute şi nevrute. Ipocrit ca întotdeauna, şi tăntălău pe deasupra, Iliescu s-a făcut singur de cacao, deoarece şi el se afla, desigur, în råndul sifonarilor la Ambasadă.
Ieri telenovela familiei Columbeanu a fost marele eveniment de presa al intregii media – breaking news-uri si filmari din elicopter, analize firoscoase din platouri, cu socioloage, avocate, experte in dramolete de familie, analize juridice, ce mai, reality-show in toata regula.